Ana-Maria, Brăila
Răspunsul specialistului nostru
Va înțeleg frustrarea atât vouă, cât și celorlalte fete de vârsta voastră care se plâng de același lucru: strictețea părinților în legătură cu ideea de libertate la adolescență. E foarte adevărat că în societatea în care trăim lucrurile nu mai stau ca pe vremea părinților noștri. Schimbările sunt variate (atât în bine, cât și în rău), iar părinții nu pot ține pasul. Ei își doresc copii cuminți, însă nu din acest motiv sunt așa de exigenți, ci datorită faptului că se tem că ar putea pierde controlul și asta nu și-ar putea ierta. Diferența între părinți și copii este că părinții percep mai conștient consecințele unor acțiuni și aici vă recomand să discutați cu părintele cu care simțiți că puteți comunica mai bine, despre ce crede el că este greșit în societatea de azi, despre valori morale, despre limite, despre asumarea consecințelor unor greșeli (sau alegeri eronate). Vă recomand ca această discuție să nu devină o pledoarie a voastră pentru libertate, ci să ascultați ce au ei – părinții – de spus. Și, abia după ce vă este clar punctul lor de vedere, vă recomand să le cereți să îl asculte și pe al vostru. Cine știe, poate că văzând că aveți maturitatea de a asculta până la capăt ce au de spus, părinții voștri vor considera că sunteți destul de înțelepte să vă permită mici excepții de la strictețea obișnuită. Și, dacă va fi așa, vă recomand să nu le înșelați așteptările.