HomepageOpinii medicalePsiholog

de Libertatea pentru femei, 06 mai 2015, 17:00

”În urmă cu mulți ani, am rămas însărcinată dintr-o simplă aventură, în urma căreia s-a născut o fetiță pe care am crescut-o singură. Părinții nu au vrut să mă ajute, iar tatăl copilului nici atât. A fugit de cum a auzit despre ce-i vorba. Atunci când a întrebat de tatăl ei fetița, i-am spus că a trebuit să plece în străinătate, fiind înainte de Revoluție, și că am pierdut legătura cu el. Acum, fata are 34 de ani, are familia ei, dar încă îmi mai pune întrebări despre tatăl ei. Vrea să-l caute, chiar și în străinătate, și-mi cere să o ajut și să-i dau indicii. Eu n-am vrut să o rănesc, să-i spun că tatăl ei a abandonat-o înainte de naștere și că n-a dorit-o. Nu înțeleg de ce tot întreabă de el. Să-i spun acum adevărul sau să o protejez în continuare. N-aș vrea sub nicio formă să o fac să sufere după acel individ care nu merită nicio lacrimă de-a ei.”