”Copilul meu nu se acomodează cu noua casă”

Grațiela P., București

Răspunsul specialistului nostru

Da, așa este, nu putem renunța la serviciu ca să ne creștem copiii, însă atunci când devenim părinți, devenim și conștienți de faptul că trebuie să ne asumăm acest rol. Uneori e bulversant, e greu, ne redefinește reperele în viață, ne face să ne îndoim de calitatea noastră ca părinți, dar, în final, cel care trebuie să fie pe primul plan este copilul. Și, când reușim să îl punem pe primul plan, știm că suntem părinți buni. Dacă cel mic nu a mai fost în vizită la voi, dacă suferă după casa și compania bunicilor, dacă vă privește ca pe niște oameni răi care l-au despărțit de obiectul atașamentului lui, dacă plânge și cere înapoi, atunci trebuie să știi că este reacția lui de apărare la separarea suferită. Terapia pierderii include mai multe etape pe care micuțul trebuie să le parcurgă, etape care încep cu negare, trec prin furie, tânguire, negociere și, în final, ajung la acceptare. E greu, însă e nevoie de multă răbdare și de timp pentru a crea o relație cu copilul tău, relație pe care din păcate nu ai avut cum s-o construiești până acum. Fă-ți timp și mergi cu el în parc, la zoo, la ferma animalelor, la circ, la piscină, învață-l să înoate, să meargă cu bicicleta, ajută-l să își facă prieteni (la bloc, în parc, la locuri de joacă), arată-i că viața poate fi frumoasă și departe de bunici. Ajută-l să deseneze sau să scrie mici epistole pentru bunici (e important pentru el să simtă că nu i-a părăsit de tot), implică-l în activități și proiecte distractive și fascinante, mâncați înghețată pe iarbă, în parc, faceți poze și bucurați-vă de tot. Mergi cu el la un terapeut să-l ajute să depășească separarea suferită. Petrece cu el timp de calitate. Poate un concediu ți-ar fi de ajutor sau măcar o diminuare a timpului de lucru pe o perioadă determinată. Dacă simți că nu poți face asta și de el se va ocupa o cunoștință, dacă lecțiile le va face la afterschool și va aștepta până seara târziu să i le verificați, poate ar trebui să iei în calcul să îl lași la o școală la bunici până la clasa a 5-a, când va fi destul de mare să înțeleagă că drumul lui este către București.