Mihaela Caragiu, Brașov

Sfatul psihoterapeutului

Dragă doamnă, din motive diferite, toată lumea minte mai mult sau mai puțin. Copiii mint în general de teama de a nu fi pedepsiți sau ca să iasă din încurcături. Din ce-mi povestiți însă, la fiica dvs. lucrurile stau cumva altfel, în sensul că minciuna ei prezintă un alt scop (chiar dacă doar de ea știut).

Din exemplele date deduc că este vorba de o dorință a ei de a nu vă dezamăgi. Acel comportament pe care îl dezvoltă oamenii ca și comportament când cunosc norma, dar simt că nu se pot alinia la ea. Poate că o stimă de sine scăzută sau un sentiment de inferioritate, sau pur și simplu sentimentul că nu se poate ridica la înălțimea așteptărilor dvs. o determină să vă mintă, arătându-vă acea față a ei despre care ea intuiește că vreiți dvs. să o vedeți.

Ajutați-o să își crească stima de sine, identificați ce este important pentru ea, dați dovadă de acceptare necondiționată pe perioadă lungă de timp, fiți mai puțin exigentă și mai ales nu o comparați cu nimeni (nici în sens pozitiv, dar nici invers). Învățați să fiți tolerantă, folosiți umorul și cu multă răbdare înlăturați nesiguranța copilului. Nu vă pedepsiți copilul pentru că minte, ci ajutați-o să învețe să își asume consecințele unei fapte și să fie corectă!