Statuia Uriașa din Iași. Un monument salvat, cu o poveste uimitoare!

Statuia Uriașa este nu doar un simbol al cimitirului Eternitatea din Iași, este una dintre cele mai frumoase statui din țară și poartă cu ea povești încărcate de istorie. Iașiul se poate lăuda cu unul dintre cele mai impresionante monumente funerare religioase, deoarece Uriașa nu este alta decât Maica Domnului în adorație către Dumnezeu, cu ochii ridicați spre cer și mâinile împreunate într-o rugăciune blândă.

Autorul statuii rămâne necunoscut, dar istoria ei a fost treptat recuperată de cea care a reușit de curând să restaureze monumentul și să îi redea strălucirea de la începuturi. Statuia Uriașa și monumentul funerar din cimitirul Eternitatea, care a aparținut cândva boierilor Beldiman, aparține acum avocatei Gianina Vera Poroșnicu, președintele Asociației „Casa Joseph Zoller – 1912”. 

Statuia Uriașa, o istorie de peste 200 de ani

foto: Stefan Vitel

Statura ei monumentală, marmura strălucitoare de Carrara și expresivitatea Uriașei au impresionat profund locuitorii orașului care au brodat o mulțime de povești triste și stranii în jurul statuii.

Adevărata ei istorie începe, probabil, în jurul anilor 1880, când un sculptor din Viena realizează această Madonă în rugăciune pentru boierul Vasile Beldiman. Familia Beldiman aduce la Iași monumentul religios și îl amplasează în fața unui obelisc din granit neagru, lângă cavoul achiziționat de la familia Rosetti. Așa se face că, pe obeliscul din spatele statuii se pot citi numele fraților Lascăr și Răducanu Rosetti.

Printr-un act de donație sau de vânzare-cumpărare, monumentul funerar a ajuns în proprietatea familiei Beldiman spre sfârștiul secolului al XIX-lea, iar Vasile Beldiman a amplasat aici frumoasa statuie a Maicii Domnului.  

Legende urbane pline de mister

foto: Stefan Vitel

În timpul regimului comunist, statuia este lăsată în paragină, marmura își pierde strălucirea, iar legendele stranii o înconjoară cu o aură cenușie. Amatorii de povești fantastice sau simpli necunoscători și-au scrijelit numele pe statuia albă, ceea ce a făcut ca restaurarea ei să fie mai anevoioasă și costisitoare.

Mulți localnici nu asociază frumosul monument cu Maica Domnului, ci cu o serie de povești despre o ființă năpăstuită. Oamenii cred că statuia a fost ridicată în amintirea unei fete care suferea de gigantism. Ea ar fi fost fiica unui ofițer din Podul Ilioaiei. Pe măsură ce creștea, fata devenea tot mai impresionantă, dar viața ei era un coșmar. Mereu calul de bătaie al celorlalți copii, copila gigantică s-ar fi răzbunat pe unii dintre ei, omorându-i pe ascuns.

O altă variantă a poveștii spune că, fără să își dea seama de puterea ei uriașă, fata îi strângea în brațe pe copii până rămâneau fără suflare. De teamă că a ajuns un pericol mult prea mare pentru cei din jur, tatăl ei ar fi împușcat-o. Apoi, cuprins de remușcări, ar fi ridicat statuia Uriașa în amintirea ei.

Poveștile sunt, cu siguranță, neverosimile, simple legende urbane care au întunecat istoria statuii și misiunea ei de căpătâi.

O emblemă a orașului Iași

Chipul frumos al statuii, privirea ei care se îndreaptă în rugă către Dumnezeu, sugerează liniște, armonie și smerenie. Zeci de ani a fost vandalizată. Dar acum a fost salvată și readusă la lumină prin eforturile deosebite ale avocatei Gianina Vera Poroșnicu.

”Achiziționarea complexului funerar „Uriașa”, din cimitirul Eternitatea din Iași, a însemnat pentru mine o realizare „uriașă”, pe măsura renumelui monumentului din secolul al XIX-lea. Am abordat-o pe doamna Elena Știrban, cea căreia îi aparținea „Uriașa”, fosta soție a renumitului anticar Dumitru I. Grumăzescu (care a preluat monumentul funerar de la moștenitorii familiei Beldiman n.r.). După decesul domnului Grumăzescu, am întrebat-o pe distinsa doamnă Elena Știrban dacă nu ar vrea să-mi vândă edificiul funerar din dealul Tătărașului. După ce am încheiat formalitățile, m-a cuprins un sentiment de împlinire „uriaș”. ”Legenda Iașului” este în proprietatea mea, dar bunul acesta înseamnă și multă responsabilitate”, a declarat av. Gianina Poroșnicu pentru ”Libertatea pentru femei”.

„Uriașa” reprezintă pentru mine emblema orașului. Nu există ieșean să nu cunoască povestea statuii albe de Carrara, care, de fapt, este Fecioara Maria în adorație pentru Tatăl Ceresc. Legenda ei dăinuie de aproape 200 de ani, de când a fost adusă statuia aceasta impunătoare, care domină întreg cimitirul și cartierul Tătărași, binecuvântând, parcă, întreg orașul”, subliniază av. Gianina Poroșnicu.

Proiecte ambițioase de restaurare

Președintele Asociației „Casa Joseph Zoller – 1912” nu este la prima restaurare a unui monument emblematic pentru istoria Iașiului. În cimitirul Eternitatea, av. Gianina Poroșnicu s-a ocupat de renovarea altor două monumente funerare și anume ”mormântul preaiubitei poete Otilia Cazimir, și cel al lui Dimitrie Anghel, poetul florilor, unul dintre marii noștri simboliști”.

O altă dorință a restauratorului este aceea de a pune in valoare mormântul lui Barbu Lăutaru, vestit cântăreț popular (pe numele său real Barbu Muntean, 1780 – 1860), care este îngropat în curtea bisericii Zlataust.

Dar primul și cel mai mare proiect de restaurare a fost dedicat Casei Joseph Zoller (casajosephzoller.ro), fosta casă a unui filantrop și industriaș evreu, cunoscut pentru fabrica lui de ciocolată.

”Restaurarea casei „Joseph Zoller” din Iași a durat trei ani, tot atât cât a durat construirea ei de către Joseph Zoller, în 1912. Casa are peste 100 de ani și a fost martoră a celor două Războaie Mondiale. Construită în plin belle epoque, casei i se spunea „Palatul Alb” de pe strada Alba, astăzi strada „Elena Doamna” din Iași. Aici a fost Regina Maria în vizită la Joseph Zoller și tot aici, în Primul Război Mondial, a locuit șeful diplomației franceze, marchizul Humbert de Belois. Înăuntrul locuinței stă ferecată istoria de peste un secol a unei clădiri aristocrate, construită și decorată în stil neoclasic francez, stil pe care am încercat să-l reproduc în interior, împreună cu arhitectul ieșean Ionuț Biciușcă. Bârnele casei, din osatura acoperișului – vechi de când casa –, gardul casei și marchiza de la intrare sunt elemente autentice ale clădirii, conservate cu mult respect de către constructorul care a lucrat la restaurarea ei, inginer Cristi Grâu. Turiștii pot citi povestea casei la infokiosk-ul din stradă, iar stația de autobuz de lângă Casa „Joseph Zoller” este decorată în spiritul monumentului și întreținută astfel încât să poarte „iz istoric”, menționează av. Gianina Poroșnicu.

foto sus: Stefan Vitel