Simbolul zodiei Săgetător este unul dintre cele mai complexe din zodiac. Săgetătorul poate fi reprezentat în mod simplu printr-o săgeată, întotdeauna orientată în sus, către soare sau către răsărit.

Dar mai poate fi reprezentat și printr-un arcaș sau printr-un centaur. Acestea din urmă sunt simboluri vechi, legate de vremuri legendare și de poveștile zeilor.

Săgetătorul, un centaur cu o misiune deosebită

În zorii astrologiei, simbolul zodiei Săgetător era un centaur, un animal mitic, jumătate cal, jumătate om. Centaurul întruchipa forţa animală şi cea umană, unite într-o singură creatură, îmbinarea perfectă dintre latura pământeană şi cea spirituală a sufletului.

Legendele spun că centaurii, popor vechi din vremea Titanilor, erau războinici sălbatici, puşi pe harţă tot timpul şi mari amatori de petreceri bahice.

Dar vechii astrologi atribuiau cea de a noua zodie celui mai uman din centauri, considerat un înţelept cu darul vindecării, pe nume Chiron.

Moştenirea lui Chiron

Centaurul Chiron era reprezentat întotdeauna purtând un arc cu săgeţi pe spate, iar de aici s-a născut numele modern al acestei zodii: zodia Săgetătorului. Nativii ei sunt puternic influenţaţi de Chiron, care le împrumută o mare parte din trăsăturile sale de bază.

Săgetătorii sunt firile cele mai independente ale zodiacului, în sensul de libertine şi rebele. Le place aventura şi nu de puţine ori riscă să piardă totul pentru o clipă de distracţie. Nu dau socoteală nimănui şi sunt în stare să recurgă la tot felul de vicleşuguri pentru a-şi menţine independenţa şi pentru a-şi urmări scopurile.

Săgeata, simbolul zodiei Săgetător din vremurile noastre

Săgeata este poate cel mai frecvent simbol al zodiei, folosit mai ales în zodiacul modern. Săgeata are întotdeauna vârful îndreptat spre cer, amintind de spiritul rebel al centaurilor care se aflau în permanentă dispută cu zeii Olimpului.

La baza săgeţii se poate observa o cruce care simbolizează cele patru elemente: aer, foc, apă şi pământ. Simbolul Săgetătorului reprezintă totodaă şi înclinaţia sa spre lumea spirituală, spre religie şi filosofie, spre ştiinţele care îi puteau deschide porţile cunoaşterii depline.