Mierea naturală, fără coloranți și arome artificiale, așa cum știm că se găsește azi pe la unii producători, are calități unice. A fost o adevărată revelație pentru arheologii care săpau în mormintele Egiptului antic să găsească miere conservată miraculos în recipiente închise etanș.

Studiată în cele mai mici amănunte, s-a descoperit că mierea, într-adevăr, nu se strică nici câteva sute de ani la rând! Dar trebuie depozitată în borcane din sticlă fumurie, închise etanș, să nu intre aer deloc.

De ce rezistă atât de mult mierea?

Longevitatea mierii constă în structura ei chimică. Albinele reușesc să producă această substanță dulce cu un conținut foarte ridicat de acizi și foarte scăzut de apă. Ca atare, fără umiditate, nu se pot dezvolta prea multe bacterii în miere.

Uimitor este că, atunci când transformă nectarul în miere și o depun în faguri, albinele dau din aripioare de milioane de ori pentru a usca hrana aurie. Iar o enzimă din saliva lor transformă nectarul în acid gluconic și peroxid de hidrogen, ultimul fiind cunoscut pentru proprietățile lui antibacteriene.

Pe de altă parte, mierea este extrem de acidă, în comparație cu alte alimente naturale. Ea are un Ph cuprins între 3,5 și 4,5, foarte scăzut, deosebit de acid, care împiedică dezvoltarea microorganismelor de orice fel. Acest lucru explică și faptul că mulți oameni nu pot consuma miere simplă pe stomacul gol dimineața, deoarece le poate da dureri de stomac și le provoacă aciditate.

Mierea, barieră împotriva bacteriilor și infecțiilor

Datorită calităților ei hrănitoare, datorită consistenței și rezistenței ei, mierea a fost apreciată din timpuri străvechi și era folosită în tot felul de amestecuri tămăduitoare și în ritualurile magice de vindecare.

„Pe măsură ce absoarbe apa din rană, care altfel ar fi permis infectarea, mierea eliberează o cantitate foarte mică de peroxid de hidrogen. Această cantitate este exact ceea ce avem nevoie — este suficient de redusă încât stimulează vindecarea”, spune Amina Harris, cercetător la Universitatea California, specialist în cadrul centrului care studiază calitățile mierii și polenizarea.

Încă din vremea sumerienilor, au fost descoperite tăblițe de lut pe care erau notate rețete speciale și leacuri pe bază de miere. Se folosea drept bandaj natural pentru zgârieturi și răni, se folosea pentru orice durere și boală și de multe ori cataplasmele sau poțiunile cu miere ajutau la vindecarea celor suferinzi.

În plus, băuturile din fructe, plante și miere erau excelente în perioadele de convalescență, când bolnavii trebuiau să își recapete forțele. La fel de mult este recomandată și azi mierea și aproape că nu există afecțiune în care mierea naturală să aibă contraindicații.

Băuturile cu miere, elixir pentru sănătate și dragoste

Așa de miraculoasă și binefăcătoare era mierea, încât s-a folosit din cele mai vechi timpuri la prepararea unor băuturi care dădeau sănătate, vitalitate, dar și… dragoste.

Miedul se pregătea din mierea cu care albinele căpăceau fagurii și polen crud, care era pus la fermentat, și apoi apă curată de izvor sau de fântână. Până și azi, puținii producători de mied sau hidromel nu folosesc deloc apă cu clor, ci numai apă cu un conținut scăzut de sare și fără dezinfectanți.

După mied, s-au fabricat numeroase sortimente de bere cu miere, vinuri, sucuri de fructe și infuzii din plante, în care mierea naturală avea darul să le împrumute vitaminele și mineralele sale. Pentru că trebuie să știi că mierea este singurul aliment care conține aproape toate vitaminele și acizii esențiali benefici organismului.