Cancerul de sân, una dintre cele mai frecvente forme de cancer la femei, aduce cu sine intervenții chirurgicale, radioterapie și chimioterapie, fiecare cu propriile provocări și efecte secundare. În această călătorie de vindecare, recuperarea post-tratament devine vitală pentru restabilirea mobilității, forței și calității vieții. Kinetoterapia joacă un rol crucial în acest proces, oferind exerciții și tehnici specializate pentru a ajuta pacientele să-și recapete sănătatea și să prevină complicațiile.

Dragoş Rusu, kinetoterapeut specializat în recuperarea medicală oncologică în cadrul Kinetic Sport & Medicine, spune că „programul de kinetoterapie pentru pacientele cu cancer de sân are în vedere diminuarea durerii și elasticizarea aderențelor și cicatricilor post-operatorii, creșterea amplitudinii articulare și prevenirea sau controlul limfedemului. De asemenea, este esențială eficientizarea funcției respiratorii, creșterea forței și rezistenței musculare, îmbunătățirea mobilității articulare și recuperarea cardio-respiratorie.”

Obiectivele programului de kinetoterapie pentru pacientele cu cancer de sân

În stabilirea programului de exerciţii este esenţială setarea unor obiective specifice de către specialist în colaborare cu pacientul. Acestea sunt: corectarea, respectiv menţinerea posturii şi aliniamentului corporal; creşterea forţei şi a rezistenţei musculare; creşterea masei musculare;  îmbunătaţirea mobilităţii articulare; creşterea coordonării şi a echilibrului; îmbunătăţirea capacităţii de efort; recuperarea cardio-respiratorie; creşterea confortului fizic şi psihic; relaxarea; menţinerea unei vieţi active. 

Îmbunătățirea mobilității: exerciții care ajută la recuperarea forței în zona afectată

În cazul pacientelor cu cancer de sân există anumite tipuri de exerciții recomandate pentru îmbunătățirea mobilității. 

Dacă pacienta se prezintă postoperator, vor exista limitări de forță și mobilitate în zona umărului și toracal superior, iar pentru a corecta aceste disfuncții se pot urma anumite exerciții în vederea recuperării. Se poate începe ușor cu exerciții de mobilitate la nivelul segmentului cervical: flexii laterale ale gâtului, flexii anterioare, extensii și chiar rotații ale capului și ale gâtului. Aceste mișcări se pot menține în pozițiile maximale câteva secunde pentru a realiza relaxarea musculaturii întinse.  

După ce am realizat aceste mișcări ale capului și ale gâtului, putem efectua mișcări la nivelul centurii scapulare, cum ar fi: ridicarea și coborârea umerilor, tragerea umerilor către înapoi, mișcări circulare din omoplați, către înainte și către înapoi. Odată efectuate și acestea, putem trece la mișcări la nivelul articulațiilor umerilor: ducerea brațelor înainte și lateral, la orizontală, ducerea brațului în spate, ducerea mâinii la buzunarul de la spate, cu coatele lipite de trunchi, ducerea antebrațului către exterior, cu trunchiul aplecat şi pendulări circulare ale brațului afectat. De aici se poate progresa în exerciții de care să implice mobilitatea umărului, cu brațul deasupra capului: folosindu-ne de perete, vom ridica brațul înainte încercând să atingem o amplitudine, un unghi format cu trunchiul, cât mai mare. Vom face același lucru și în cazul ridicării brațului lateral, doar că vom schimba poziția corpului, vom avea peretele în lateral, astfel încât să realizăm mișcarea de abducție cu ajutorul peretelui.  

După ce am realizat aceste exerciții simple de mobilitate și forță doar cu greutatea brațului, putem adăuga o greutate externă (în primă fază o greutate de 1kg), iar exercițiile se pot realiza de pe pat, din poziţia „culcat pe spate”: ridicarea greutății către tavan; cu brațul întins către tavan, coborârea brațului la orizontală cu cotul îndoit (în poziția finală, brațul și trunchiul formează un unghi de 90⁰), cotul va fi întins; cu brațul întins către tavan, lăsăm ușor greutatea să ajungă deasupra capului cu cotul întins. Putem schimba poziția în „culcat pe lateral” și aici putem efectua mișcări de ducere a greutății spre tavan cu cotul îndoit și cu cotul extins sau întinderea brațului către înainte (paralel cu patul).  De asemenea, putem efectua exerciții și din șezut: la fel cum am descris mai sus exerciții prin mișcări simple ale articulației umărului, putem executa aceleași mișcări cu greutate.  

Limfedemul – acumularea anormală de lichid după operațiile de mastectomie

Limfedemul este una dintre cele mai frecvente complicații postoperatorii după mastectomie la femeile cu cancer mamar. Este definit ca o afecţiune cronică a sistemului limfatic ce implică o acumulare anormală de limfă în spațiul interstițial. Fenomenul este generat de afectarea funcției limfatice ca urmare a mai multor factori: extirparea ganglionilor limfatici axilari, radioterapia, fibroza sau inflamația. Incidența limfedemului este de aproximativ 25% la femeile care suferă de această afecțiune. Între factorii de risc se numără vârsta, obezitatea, amploarea intervenției chirurgicale axilare, radiațiile axilare, infecțiile, numărul de ganglioni limfatici îndepărtați, tipul intervenției chirurgicale.

Metode de reducere a complicațiilor post-operatorii – limfedemul

Vlad Darabonţ, kinetoterapeut specializat în recuperarea medicală oncologică ne-a relatat care este tratamentul pe care îl recomandă oncologii cel mai des pentru limfedem: ,,Tratamentul cel mai recomandat este terapia limfatică decongestionantă. Deşi nu este un remediu, poate ajuta la controlul şi ameliorarea simptomelor. Tratamentul este unul de durată, dar poate aduce limfedemul (primar şi secundar) sub control.”

,,Terapia limfatică decongestionantă are o fază intensivă a terapiei ce presupune un tratament zilnic, care poate dura câteva săptămâni şi duce la reducerea edemului. Urmează o fază de întreţinere ce presupune purtarea de manşon compresiv, drenaj limfatic manual si mişcare ”, continuă Vlad Darabonţ. 

Limfedemul secundar unui cancer de sân poate fi redus prin urmarea unui tratament care poate fi împletit cu kinetoterapia: ,,În combaterea limfedemului se recurge la mai multe metode terapeutice, care includ exercițiile fizice, îngrijirea pielii, kinetoterapia, drenajul limfatic manual , terapia cu laser de nivel scăzut, utilizarea de pompe pneumatice, bandaje compresive şi tratament chirurgical. Cât privește drenajul limfatic manual, s-a dovedit că este cea mai eficientă metodă de recuperare. Principiul care îi stă la bază este simplu: dacă ne gândim că limfa circulă prin cinci „conducte”, iar chirurgul scoate trei dintre ele, limfa rămasă trebuie să circule prin cele două „conducte” rămase. Or, drenajul limfatic manual are tocmai acest rol: de a dirija limfa către celelalte „stații de epurare”. Astfel, prin utilizarea unui ansamblu de tehnici manuale, fizioterapeutul va facilita dirijarea limfei către ceilalți ganglioni limfatici funcționali. Este necesar un minim de 10 ședințe de drenaj limfatic pentru a fi eficient, după care se intră în perioada de întreținere. Dacă se efectuează preventiv, este suficient ca pacienta să meargă la kinetoterapeut o dată pe săptămână sau o săptămână pe lună. În principiu însă, nu există o formulă standard care să funcționeze la fiecare persoană, ci programul de recuperare va trebui adaptat în funcție de fiecare pacientă în parte.” , spune Iulia Tudose, kinetoterapeut. 

Contraindicații: ce trebuie să evite pacientele în timpul și după tratamentul pentru cancerul de sân

Ca în cazul oricărui tratament oncologic, există și momente în care kinetoterapia nu este recomandată ,,Opriți exercițiile și discutați cu specialistul dumneavoastră imediat ce: vă simțiți slăbită, începeți să vă pierdeți echilibrul, aveți dureri care devin din ce în ce mai intense, simțiți greutate în braț, senzație de stres, membrul superior se umflă, aveți dureri de cap, amețeală, vedere încețoșată, amorțeală sau furnicături la nivelul membrului superior.” îndeamnă Iulia Tudose.

Cum poate ajuta kinetoterapia la ameliorarea disconfortului postoperator

Pe durata spitalizării, recuperarea medicală este executată de către personal medical specializat și sunt folosite tehnici specifice de posturare, drenaj limfatic, mobilizări pasive, exerciții izometrice. Exercițiile sunt esențiale în perioada de recuperare medicală după intervenția chirurgicală, fiind de impact în diminuarea efectelor secundare şi ajutând pacienta să revină mai repede la activitățile obișnuite zilnice. Dacă ați făcut radioterapie după intervenția chirurgicală, exercițiile sunt și mai importante pentru a vă ajuta să mențineți membrul superior cât mai flexibil pentru că radiațiile vă pot afecta mult timp după terminarea tratamentului, de aici și importanța dezvoltării rutinei de a face exerciții zilnic:

  • Aplicați principiul progresivității, executați exercițiile încet, fără să obosiți și fără să forțați.
  • Începeți cu exerciții simple, pe care le puteți executa și ulterior creșteți complexitatea astfel încât să repetați fiecare exercițiu de minim 10 ori, repetând de 2-3 ori zilnic.
  • Exersați în fața oglinzii pentru a vă asigura că aveți o postură corectă.
  • Puteți relua activitățile sportive, care impun mișcări complexe, precum înot, tenis, handbal, tenis de masă, baschet, după ce v-ați recăpătat o mare parte a mobilității articulare și forței musculare.

Mersul – este un exerciţiu simplu, firesc dar şi foarte complex în acelaşi timp, cu beneficii la nivel de circulație, îmbunătățind fluxul sanguin din corp. Mersul antrenează multe grupe musculare, ceea ce ajută procesul de  recuperare al forţei, rezistenţei şi mobilităţii. În situaţia în care durerea este prezentă, puteţi odihni braţul introducându-l în buzunar şi reveniţi la oscilarea lui pe lângă corp în momentul în care durerea a scăzut. 

Exerciţii pentru umăr –   aceste exerciţii sunt foarte importante după intervenţia chirurgicală, previn formarea excesivă a ţesutului de cicatrizare care poate diminua amplitudinea mişcărilor . 

„In primele 6 săptămâni după operaţie, obiectivul este ca pacienta să redobândească întreaga gamă de miscări la nivelul membrului superior. După atingerea acestui obiectiv, care poate aparea şi inainte de săptămâna 6, urmatorul pas este întărirea musculaturii membrului superior folosind greutăţi uşoare în primă instanţă sau benzi elastice. Se crește progresiv greutatea, rezistenţa elasticelor, complexitatea exercițiilor şi numărul de repetări.”, ne explică Dragoş Rusu.  

Respirația – o practică obișnuită și o tehnică puțin cunoscută în procesul de recuperare

Reeducarea respiraţiei – respiraţia profundă se învaţă foarte uşor şi poate fi practicată fără limitări, vă poate ajuta în procesul de relaxare şi ameliorarea durerilor: găsiţi o poziţie confortabilă, aşezat pe un scaun sau culcat cu faţa în sus, inspiraţi pe nas, lent şi profund, extindeţi pieptul şi abdomenul, expiraţi lent pe gură, repetaţi exerciţiul de câteva ori. În plus, se pot face şi exerciții de relaxare, ce necesită mai multă exersare pentru a fi învățate corect, însă cu ajutorul lor beneficiați de îmbunătățirea concentrării, reducerea anxietății, prevenirea acumulării stresului. Puteţi să încordaţi şi să relaxaţi progresiv diferite grupe musculare din corp sau puteţi să vă folosiţi imaginaţia pentru a va concentra asupra unor imagini liniștite, asociind aceste exerciții cu respirația. 

Adaptarea programului de exerciții în funcție de stadiul tratamentului – chirurgie, radioterapie, chimioterapie

Diagnosticul de cancer mamar implică derularea unui întreg proces ce poate cuprinde intervenții chirurgicale, radioterapie și chimioterapie. În funcție de etapa în care se află pacienta, programul de exerciții se poate adapta după posibilitățile de moment: după intervenția chirurgicală exercițiile vor fi efectuate într-o manieră progresivă, punându-se în primă fază accent pe mișcările ușoare astfel încât să se faciliteze circulația sângelui și a limfei și să se îmbunătăţească mobilitatea articulațiilor centurii scapulare. În ceea ce privește radioterapia și chimioterapia, trebuie să se ajusteze programul de exerciții la starea pacientei: vor fi zile bune și zile mai puțin bune, vor exista fluctuații considerabile în perioade scurte de timp, moment în care situația trebuie tratată având in vedere posibilitățile de moment, fiind mai benefic să se scadă volumul și intensitatea decât să nu se lucreze. 

Recomandările medicilor în menținerea programul de exerciții pe termen lung după finalizarea tratamentului activ 

După finalizarea tratamentului activ, în cazul pacientelor cu cancer mamar, kinetoterapeuţii vin cu recomandări în privința menținerii pe termen lung a programului de exerciții: 

,,Este esențial ca pacientele să înțeleagă, să conștientizeze și să-și asume condiția pe care o au pentru a putea avea continuitate în tratament, deoarece acesta trebuie menținut pe termen lung. De asemenea, croirea unui program de exerciții potrivit pentru fiecare pacientă în parte și integrarea sa în viața acesteia sunt două aspecte importante care aduc o relație benefică cu kinetoterapia și exercițiul fizic.” spune Vlad Darabonţ.

Avansarea programului de recuperare și monitorizarea pacientelor

Pe măsură ce programul de tratament avansează, se alege și o metodă de monitorizare potrivită pentru pacientă: ,,Progresul pacientelor poate fi monitorizat prin mijloace obiective, de exemplu monitorizarea pulsului în timpul efectuării exercițiilor, sau prin mijloace subiective – simpla observare a pacientei în timpul execuției exercițiului și notarea cantității de mișcare și calității de mișcare – cât de ușor și cât de corect realizează mișcarea. De asemenea, mai putem observa respirația pacientei și grimasele acesteia, ori entuziasmul cu privire la anumite exerciții. Un alt instrument subiectiv este reprezentat de scala Borg – măsurarea efortului perceput: pacienta este întrebată ce notă, de la 1 la 10, dă exercițiului pentru dificultate. Folosind cele două tipuri de mijloace, subiective și obiective, putem avea o imagine de ansamblu asupra efortului depus de pacientele noastre și asupra adaptărilor în urma exercițiilor”, ne explică Dragoş Rusu. 

Astfel, kinetoterapia devine o componentă esențială în parcursul recuperării după cancerul de sân, oferind suportul necesar pentru a ajuta pacientele să-și recâștige sănătatea și să trăiască o viață activă și împlinită.