Legendele mărțișorului spun că frumoasa Primăvară fusese prinsă de un zmeu și ascunsă într-un palat de gheață. Iarna nu mai pleca, zăpada dăinuia pe câmpuri, florile nu mai răsăreau și păsările nu mai cântau. Totul era alb și înghețat, lipsit de viață!

Dar Soarele a simțit că venise vremea ca iarna să plece și s-a întrupat într-un voinic chipeș și strălucitor, gata să se lupte cu zmeul pentru a salva Primăvara. Multe zile s-au luptat cei doi, iar zmeul de multe ori l-a lovit crunt pe Soare și sângele lui a picurat în zăpadă.

În locul acela flori delicate au răsărit, cu petale albe și un strop de aur ca din soare ascuns la mijloc. Li s-a spus ghiocei și de atunci ei sunt vestitorii primăverii. Pentru că Soarele a învins zmeul în cele din urmă, iar Primăvara a ieșit în lume să aducă bucurie și căldură tuturor ființelor.

Baba Dochia și legendele mărțișorului magic

Din vremurile acelea, când voinicii se băteau cu zmeii și florile purtau suflete de zână, am păstrat multe legende și povești frumoase legate de primăvară și de mărțișoare. Iar una dintre cele mai vechi este legată și de Baba Dochia.

Povestea spune că baba arțăgoasă, cu nouă cojoace în spinare, avea un fiu mândru și frumos, pe Dragobete. Iar fiul s-a căsătorit și el într-o zi, ca să fie în rândul lumii. Dar tânăra nevastă a avut mult de furcă din cauza soacrei.

Când iarna nu se sfârșise încă, când zăpada mai acoperea încă pădurile și câmpurile, Baba Dochia și-a trimis nora să îi aducă fragi. Biata fată a plecat din casă de gura ei, dar știa că nu are unde să găsească fragi sub gheață și omăt.

Cum umbla ea deznădăjduită și plângea cu lacrimi amare, un tânăr i-a apărut în cale și i-a făgăduit ajutorul. Era tânărul Mărțișor, făptură plină de har, despre care oamenii știau că aduce primăvara.

Iar Mărțișor, cu puterile lui magice, a încălzit pădurea și a făcut să răsară crenguțe verzi cu fragi roșii și dulci. Baba Dochia a fost păcălită și, de cum a văzut fragii, a plecat cu oile spre munte la păscut. Dar un frig aspru a prins-o pe culme și a transformat-o în stană de piatră.

De când poartă românii mărțișoare

Sunt frumoase legendele mărțișorului și foarte vechi, poate chiar din vremurile dacilor. Cert este că cele mai vechi mărțișoare sunt legate de Anul Nou care se sărbătorea în Roma antică la 1 martie.

Romanii aveau pe atunci obiceiul să dăruiască fetelor tinere și copiilor bănuți din argint și mici podoabe să le poarte noroc. Cu timpul, românii, bulgarii sau macedonenii au preluat acest obicei și au legat bănuțul de un fir împletit cu roșu și alb.