Inventatori celebri: Cine a inventat stiloul?

Stiloul este primul instrument de scris care are o istorie care ne poartă cu mai bine de 5000 de ani în urmă.

Stiloul rămâne unul dintre instrumentele de scris apreciate de toți cei care doresc să se bucure de momente pe care doresc să le păstreze peste ani, deoarece scrisul de mână este dovedit că îmbunătățește creativitatea, te ajută să înveți mai bine, să-ți concentrezi atenția, să-ți dezvolți limbajul și gândirea analitică.

Această invenţie a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect folosit de miliarde de oameni.

Tocul cu rezervor de cerneală „Poenaru” elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală şi propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente, astfel încât să se asigure un flux constant al cernelii şi posibilitatea înlocuirii unor piese.

Cine a inventat stiloul? – Apariția și evoluția primului instrument de scris

Între 3000 şi 2800 î.Hr, odată cu inventarea papirusului de către egipteni, au apărut primele stilouri. Aceste instrumente primitive de scris erau bucăţi de trestie sau papură, prevăzute cu o gaură tubulară centrală, ce puteau absorbi o coloană îngustă de lichid colorat, pe care îl eliberau lent în momentul în care erau înclinate sub un anumit unghi.

Momentul adoptării instrumentelor de scris din pene de pasăre a marcat evoluţia scrisului.

Mult timp, peniţa a reprezentat instrumentul de scris standard pentru mai multe civilizaţii. Obiectul era furnizat, evident, de către păsări, iar omul l-a adaptat necesităţilor sale.

O pană proaspăt smulsă sau găsită era uscată, apoi curăţată de grăsimile animale ce ar fi împiedicat absorţia cernelii. Pana se usca prin aplicarea progresivă a căldurii, pentru a se evita fragilizarea.

La începutul secolului al XIX-lea se folosea peniţa din metal, dar utilizatorii erau în continuare nevoiţi să înmoaie instrumentul într-o călimară şi să scrie până la uscarea cernelii din vârf.

Astfel în anul 1827, românul Petrache Poenaru, absolvent al Şcolii Politehnice din Paris, brevetează primul toc rezervor din lume. Această invenţie a fost înregistrată mai întâi la Viena, apoi la Paris, sub titulatura “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală“.

Stiloul inventat de Petrache Poenaru a fost primul instrument de acest fel din lume, perfecţionat ulterior, în 1863, de Brissant şi Coffin şi, mai apoi, în 1884, de Watterman.

Invenţia lui Watterman s-a bucurat de un asemenea succes, încât numele său a devenit curând sinonim cu stiloul cu rezervor.

Mai târziu au apărut şi pixurile cu bilă create de ungurul Lazlo Biro. Diferenţa dintre stilouri şi pixuri este considerabilă. Punctul forte al pixului era rezistenţa acestuia, însă până în prezent, se pare că nimeni nu a reuşit să rezolve principala problemă a pixurilor cu bilă: scurgerea pastei.

Cine a inventat stiloul? – Apariția primului stilou modern

Primul toc rezervor din lume, brevetat la Viena, apoi la Paris a fost inventat de românul Petrache Poenaru.

Brevetul 3.208 din 25 mai 1827 purta numele „la plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre”, tradus în româneşte: „pană portabilă care nu se termină, care se alimentează singură cu cerneală”.

Încă din titlu remarcăm cele două calităţi ale stiloului, că este portabil şi se alimentează uşor cu cerneală, spre deosebire de pana care se folosea în epocă, asociată mereu cu o călimară din care se alimenta foarte des cu puţină cerneală.

Vorbim practic de primul stilou din lume, care dispune de un sistem care împinge cerneala spre vârful în care este montată peniţa printr-o uşoară a apăsare a ţevii. Acest mecanism de funcţionare elimină zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile de cerneală.

Poenaru a devenit primul român care a obţinut un brevet de invenţie, din păcate, încă de pe atunci s-a conturat o problemă care avea să devină o obişnuinţă pentru inventatorii români: Poenaru nu a reuşit să valorifice invenţia la adevărata ei valoare.

Clebrul inventator nu a reuşit să lanseze stiloul în producţie de serie, iar acest lucru l-a împiedicat să dezvolte instrumentul de scris într-unul şi mai performant.

De-a lungul timpului, stiloul lui Petrache Poenaru a fost perfecţionat în 1863, apoi în 1884 când a fost dotat cu un sistem practic de umplere cu cerneală.

Astăzi, stiloul nu mai este doar un simplu instrument de scris, ci a ajuns un accesoriu personalizat, realizat din diferite materiale şi culori.

Cine a inventat stiloul? – Viața și cariera inventatorului Petrache Poenaru

Unul dintre oamenii cu care România se mândreşte este Petrache Poenaru, matematician, inventator, pedagog şi inginer.

Petrache Poenaru s-a născut la 10 ianuarie 1799, în localitatea Băneşti din judeţul Vâlcea, într-o familie de boieri.

Inventatorul român şi-a făcut studiile secundare la şcoala de la Biserica Obedeanu din Craiova. După terminarea studiilor, a lucrat la cancelaria Episcopiei din Râmnicu Vâlcea şi apoi a predat limba elenă la Şcoala Mitropoliei din Bucureşti.

Inventatorul primului stilou din lume a avut o tinereţe zbuciumată.

În timpul facultăţii pe care a urmat-o la Craiova devine un susţinător al Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu.

Poenaru nu ştia să mânuiască pistolul sau cuţitul, dar l-a impresionat pe revoluţionarul Tudor Vladimirescu prin inteligenţa sa, astfel că l-a luat să-i fie secretar.

În perioada în care a stat lângă Tudor Vladimirescu, Petrache Poenaru a tipărit primul ziar românesc, “Foaie de Propagandă”, iar, potrivit unor martori din acea vreme, inventatorul român ar fi realizat chiar şi drapelul tricolor, roşu, galben şi albastru, care va fi preluat de revoluţionari şi în final acestea vor deveni şi culorile oficiale ale Regatului României în 1881.

„Foaia de propagandă” este primul ziar românesc de profil lansat de pionierul presei scrie, Petrache Poenaru care susţine prin argumente revoluţia. Practic, Poenaru a venit cu ideea înfiinţării unui ziar pentru armata lui Vladimirescu.

Anul 1921 și înfrângerea revoluției lui Vladimirescu, îi schimbă traseul lui Poenaru, care fuge din România, cu ajutorul unei burse pe care o primește, în Berlin și apoi se refugiază în Paris, unde studiază filologia şi politehnica.

În 1827 primește Brevetul francez pentru Condei portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală, invenție care a revoluționat domeniul instrumentelor de scris.

Lui Petrache Poenaru i se pot atribui și alte lucruri pe care le-a făcut, printre care faptul că a fost primul român care a mers cu trenul.

La o lună de la lansarea primei rute feroviare, între Liverpool și Manchester, construită în septembrie 1830, Poenaru își achiziționează un bilet, iar comentariile pe seama acestei noi descoperiri indică importanța pe care acest mijloc de transport a avut-o și încă o are:

„Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură mașină cu aburi…„, este citat Poenaru de Giz.ro.

Reîntors în țară se implică în îmbunătățire sistemului de învățământ și conducerii politice, acesta devine șeful Ministerului de Externe, numit atunci Marea Postelnicie.

Poenaru participă și la înființarea Societății Filarmonice, devine și profesor de fizică și matematică la Sf. Sava, introduce sistemul metric în Muntenia și contribuie la înființarea Școlii de Agricultură.

După Unirea Principatelor din 1859, Poenaru ajunge în anturajul lui Alexandru Ioan Cuza. Modul în care reuşeşte acest lucru este însă controversat: se spune implicarea sa în masonerie a avut un rol semnificativ mai mare în această apropiere decât inventarea stiloului, contribuţiile sale la învăţământ sau participarea la revoluţiile din 1821 şi 1848.

După acest moment, Poenaru se întoarce la funcția de șefie a ministerului, devine cofondator al Școlii de Poduri și Șosele și autorul primului curs de geometrie din Țara Românească şi coautor al primului dicționar francez-român.

În 1861 este numit membru de onoare al Societăţii Astra, însă probabil că punctul de referinţă al activităţii sale din învăţământ este încununat în 1870, când devine membru al Societăţii Academice Romane. Cu această ocazie, Poenaru susţine un discurs în care afirmă că destinul său a fost schimbat de cele 5 luni în care a fost pandur în Revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821

Petrache Poenaru încetează din viață în 1875, la vârsta de 76 de ani.

Cine a inventat stiloul? – Știați că …

• Primele stilouri au apărut în Egiptul Antic, în perioada 3000 – 2800 î.Hr și erau fabricate din papură sau stuf.
• Profesorul Petrache Poenaru și-a legat numele de stilou, brevetând, în 1827, „Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală”. Revoluționarul toc cu rezervor nu mai zgâria hârtia și nici nu mai lăsa pete de cerneală.
• În 1884, ideea lui Petrache Poenaru a fost perfecționată și brevetată de Lewis Edson Waterman. El a realizat un sistem de umplere cu cerneală a rezervorului, iar invenția lui a rezistat până la mijlocul secolului XX.
• Se pare însă că au existat stilouri chiar cu 100 de ani înainte de brevetul lui Waterman, iar cel mai vechi stilou păstrat este din anul 1702, fiind creat de un francez pe nume Bion.
• În 1850, orașul Birmingham producea jumătate din penițele lumii.
• Stilourile cu peniță de aur nu sunt un moft – cu timpul, acestea devin mai flexibile și se „înmoaie”, adaptându-se stilului tău caligrafic.
• Dacă îi dai cuiva să încerce un stilou, în 95% din cazuri își va scrie numele.
• Dacă ești pasionat de invenții, vezi cine a inventat becul și cine a inventat centura de siguranta!

Citește și:

5 invenții incredibile, realizate de copii

5 invenții antice care depășesc tehnologia de azi

10 Celebrități care nu au cunoscut succesul din prima încercare

Poate te intereseaza sa afli si: Cine a descoperit America