Fobia la copii. Cum se manifestă și cum se tratează fobia la copii

Exemplele de fobie la copii pot continua. Află de la specialist ce este de făcut atunci când copilul tău are o fobie. Daca micuțul ”manifestă o teamă nejustificată față de ceva ce nu reprezintă un pericol, înseamnă că are o fobie”, spune psihoterapeutul Tedy Creștin. ”Uneori, pot fi specifice vârstei, cum sunt frica de întuneric, animale, fantome, etc. De multe ori, ele sunt depășite odată cu înaintarea în vârstă și maturizarea, ca parte a unui proces evolutiv”, adaugă specialistul. Mai există și o formă specială de fobie: anxietatea socială (fobia socială), teama de interacțiuni sociale, care poate apărea la o vârstă mai mare.

Cum apar fobiile la copii

De multe ori, dar nu întotdeauna, fobia la copii are un punct de început. S-ar putea să fie ceva ce i s-a întâmplat lui sau altcuiva ori ceva ce a auzit într-o poveste sau a văzut într-un film. De exemplu, teama de câini poate să apară după ce a avut o întâlnire înspăimântătoare cu unul sau a văzut un film în care se întâmpla asta. Evenimentul este generalizat și ajunge să evite toți câinii. Mai este posibil și ca o persoană pe care el o investește cu încredere, de exemplu bunica, îi spune mereu să se ferească mereu de câini pentru că-l vor mușca și acționează ca atare în prezența lor. Vorbește precipitat, încearcă să-l ferească pe copil, chiar dacă nu există un pericol imediat etc.

Citește și: La ce vârstă ies măselele la copii – lucruri interesante despre dentiție

Cum se manifestă fobia la copii

În momentul în care vede obiectul fobiei, va avea o reacție de fugă sau luptă. Ca părinte, s-ar putea să găsești ca soluție evitarea stimulului. Pe lângă faptul că nu este mereu posibil, nu va duce decât la agravarea problemei. Copilul nu va putea să vadă și să se convingă de faptul că temerile lui nu se vor întâmpla. Mintea se transformă cu ajutorul experiențelor. Atunci când o anumită experiență este repetată, conexiunile din creier se întăresc și pot schimba viziunea față de un anumit subiect. În momentul în care este anxios, partea care raționează nu mai funcționează și el reacționează cu partea emoțională. De aceea, cele mai bune momente pentru a lucra la diminuarea fricii sunt cele de calm.

Cum îți ajuți copilul să scape de fobie

Copiii mai mici încă nu știu bine cum funcționează lumea. Încă nu și-au dat seama clar de legăturile cauză-efect sau acestea pot fi puțin distorsionate. Pentru tine, este evident că un bebluș care stă lângă un aspirator în funcțiune nu va fi aspirat, dar pentru el nu este. Arată-i practic că aparatul poate trage înauntru un nasture, dar nu și un pantof, cu atât mai puțin un om. Dă-i suficientă informație și exemplifică pentru ca el să simtă că este în siguranță. Nu reacționa exagerat tu însăți pentru a nu-i valida sau trezi fobiile. Bineînțeles, nu-i vei spune că nu e nimic, dacă el se teme, dar nici nu trebuie să te arăți speriată tu însăți. De exemplu, nu țipa dacă vezi un păianjen.

 Fobia la copii. Pași spre vindecare

Este nevoie de mai mulți pași mici pentru a scăpa de o fobie. Ai aici un exemplu despre cum poți scăpa de teama exagerată de câini:

– Citiți împreună o carte despre câini. Uitați-vă cu atenție la poze și discutați despre ele.

– Dă-i un cățel de pluș pe care să-l țină în brațe a doua oară când citiți cartea. Ține și tu câinele de pluș împreună cu el.

– Vedeți un film despre un câine prietenos.

– Ține un pui de câine, adevărat, în brațe și lasă-l să-l privească.

– Altă dată, ține cățelul în brațe și îndeamnă-ți copilul să-l mângâie.

– Lasă-l să țină el puiul de câine.

– Încurajează-l să se uite la un câine mai mare.

– Încurajează-l să mângâie un câine mai mare.

Citește și: Problemele cu alimentația la copii și la adolescenți. Care sunt acestea

Atitudinea ajută ca să-l ajuți să scape de fobie

”Fii conștientă că fobia la copii este ceva normal. Este, de asemenea, normal ca micuțul să aibă un comportament evitant față de ce-i stimulează fobia, cum ar fi înălțimea, spațiile închise, apa etc. El are nevoie, în primul rând, de înțelegere și acceptare. Evită să-l judeci. Nu-i spune lucruri de genul: ”ești anormal”, ”niciunui copil nu-i mai este frică de întuneric” etc. Nu-l expune forțat la stimul, pentru că poate exacerba problema. Discută cu micuțul despre un tratament de specialitate după ce ai construit o punte de încredere cu el, comunicați sincer și el se simte acceptat, iubit și valorizat. Astfel, va avea toate elementele și motivația să facă efortul să se schimbe. Motivația este pe primul loc între factorii care ajută vindecarea. Cu ajutorul unui specialist vor avea loc expuneri treptate fie în vivo (în situații de viață reale), fie în vitro (în cabinet prin intermediul imaginației),” spune psihoterapeutul Cristina Ion-Rădulescu.

Citește și:

Sursa foto: 123rf.com