Cine a inventat televizorul, începutul revoluționar al imaginilor în mișcare?

Trăind într-o lume modernă unde tehnologia este găsită la orice pas, ne este dificil să ne imaginăm că mai mult de o sută de ani în urmă, omenirea a putut trăi fără televiziune.

Este foarte important să menționăm că înainte de apariția primului televizor a fost inventat radioul. Ca și în cazul multor alte invenții de-a lungul timpului, opiniile despre „părinții săi fondatori” diferă: punctul intern de vedere numește pe inventatorul de radio A.S. Popova și în străinătate aceeași problemă a fost investigată de Marconi, Tesla, Branly.

Drept urmare nici televiziunea nu s-a născut peste noapte și nici nu a fost creată de un singur om. Eforturile multor oameni care au lucrat de-a lungul anilor, împreună și separat, au contribuit la evoluția tehnologiei și inventarea primului televizor.

Televizorul (sau simplu cunoscut sub numele de TV) este un dispozitiv electronic folosit pentru a recepționa și reda emisiuni de radiodifuziune vizuală (televiziune radiodifuzată), care difuzează programe de televiziune, fiind folosit astăzi pentru divertisment, pentru educare și pentru informare.

Progresul tehnologic a transformat televizorul într-un dispozitiv complex, care poate accesa internetul și poate reda imagini tridimensionale.

Cine a inventat televizorul? – Apariția și evoluția primului televizor

Ca orice invenție, și televizorul a fot la început destinat celor cu bani, ulterior, însă, a ajuns să fie accesibil și pentru persoanele cu venituri medii.

La începuturile sale, televizorul nu era întocmai așa cum ăl știm noi astăzi, el fiind mai degrabă un radio modificat.

Astfel, pentru a arăta programele s-a folosit primul televizor, care a fost de fapt o cutie de lemn. În panoul frontal a fost încorporată o lupă, care vă permite să vizualizați imaginea transmisă. Numărul de linii din imagine cuprinse între 30 și 120 de perioade.

În anul 1884, omul de știință de origine germană, Paul Nipkov a inventat discul pe care s-au aplicat găurile. Au fost aranjate într-o spirală, care, prin rotirea sa, a făcut posibilă scanarea imaginilor linie cu linie și transformarea lor în semnale care au fost transmise receptorului.

Această tehnologie rudimentară transmitea imagini prin fire. Nipkow este creditat cu descoperirea primului televizor, în care intensitățile luminoase ale unor porțiuni mici ale unei imagini sunt analizate și transmise succesiv.

Omul de știință german Karl Ferdinand Braun a intrat în cărți de istorie ca inventator al tubului catodic în 1897. Acest „tub de imagine”, a fost părintele televizoarelor clasice.

În 1927, americanul Philo Taylor Farnsworth a devenit primul inventator care a transmis o imagine de televiziune, cuprinzând 60 de linii orizontale. Farnsworth a dezvoltat tubul de disecție, baza tuturor televizoarelor electronice actuale.

În anii 1920, John Logie Baird a brevetat ideea folosirii unor tablouri de tije transparente pentru a transmite imagini. Imaginile de 30 de linii ale lui Baird au fost primele demonstrații ale televiziunii care transmiteau lumina reflectată. Baird și-a bazat tehnologia pe ideea discului de scanare a lui Nipkow dar și pe alte invenții din electronică.

Charles Francis Jenkins a inventat un sistem de televiziune mecanică numit Radiovision și a susținut că a transmis cele mai vechi imagini de siluetă în mișcare pe data de 14 iunie 1923. Compania sa a deschis și primul post de televiziune din SUA, numit W3XK.

Inventatorul rus Vladimir Kosma Zworykin a inventat un tub cu raze catodice îmbunătățite numit cinescop, în 1929.

În 1947, Louis W. Parker a inventat sistemul de transmisie sonoră Intercarrier pentru a sincroniza sunetul televiziunii. Invenția sa este folosită în toate receptoarele de televiziune din lume.

În iunie 1956, telecomanda televizorului a intrat prima dată în casa americanilor. Prima telecomandă TV , denumită „Lazy Bones”, a fost inventată în 1950 de către Zenith Electronics Corp., cunoscută apoi ca Zenith Radio Corp.

Marvin Middlemark a inventat în 1953 „urechile de iepure”, antenele TV în formă de V. Alte invenții ale lui au inclus o mașină de curățat cartofii cu apă și o mașină de spălare a mingiilor de tenis.

Plăcile de afișaj pentru televizoare cu plasmă utilizează celule mici care conțin gaze ionizate încărcate electric pentru a genera imagini de înaltă calitate. Primul prototip pentru un monitor cu plasmă a fost inventat în 1964 de Donald Bitzer, Gene Slottow și Robert Willson.

În prezent se pot distinge 5 tipuri de televizoare:

1. Un tub cinescop TV:

CRT (Cathode Ray Tube) – sunt televizoarele cu tub cinescop. Sunt alcătuite dintr-un tub cinescop care are la capăt un tun de electroni. La celălalt capăt are un ecran cu un înveliș de fosfor. El funcționează pe baza bombardării ecranului cu electroni astfel afișându-se punctele de diferite culori (pixeli). Acestea reprezintă o tehnologie mai veche la care în prezent se renunță

2. Televizor cu ecran LCD:

LCD (Liquid Crystal Display) – televizoarele la care ecranul este alcătuit dintr-un număr de pixeli monocromi așezați în fața unei surse de lumină (lămpi ccfl) sau a unei oglinzi reflectoare de lumină. Fiecare pixel al unui ecran LCD este alcătuit dintr-un strat de molecule de cristal lichid aliniate între doi electrozi transparenți și două filtre folosite pentru polarizare ale căror axe sunt de obicei, perpendiculare una pe cealaltă și care conțin compuși ionici.

3. Televizor cu ecran LED:

Ecranul este alcătuit ca și la LCD dintr-un număr de pixeli monocromi așezați în fața unei surse de lumină alcătuită din leduri.

4. Televizorul plasmă:

Sunt televizoarele la care ecranul este alcătuit din celule diferite pentru fiecare pixel a ecranului; acestea conțin un amestec special de gaze (xenon, argon și neon), care sub influența curentului electric produce lumină. Fiecare celulă este alimentată separat și este formată din 3 secțiuni separate, acoperite de un strat de fosfor special colorat, pentru a putea reda culorile roșu, verde și albastru. Redarea culorii fiecărui pixel se face prin combinarea celor 3 elemente, și prin varierea intensității curentului.

5. Televizor cu tehnologie OLED:

Leduri organice- denumite și OLED, sunt televizoarele cu cea mai nouă tehnologie cu ecrane de tip LCD dar care nu necesită sursă de lumină întrucât componentele organice ale display-ului emit lumină la contactul cu un curent electric. Aceste tipuri de ecrane consumă cu 40% mai puțin, ceea ce le face ideale pentru utilizare ca dispozitive mobile, ca smartphone-uri.

Cine a inventat televizorul? – Istoria televiziunii

Televiziunea a intrat în viața noastră atât de îndeaproape încât s-a reflectat chiar și în anecdote: „și înainte de invenția electricității, televizoarele au privit în întuneric complet!”
Este deja dificil să ne imaginăm că televizoarele nu au fost întotdeauna sau arătau într-un fel diferit decât în prezent.

Însuși principiul televiziunii (transmiterea imaginii la distanță) a fost formulat la distanță în anul 1880, independent de doi oameni de știință simultan: americanul V. E. Sawyer și francezul Maurice Leblanc.

Acesta este principiul formării imaginii cunoscut astăzi de toată lumea prin scanarea secvențială: linie cu linie, cadru cu cadru. S-a putut face acest lucru în acei ani doar într-un mod mecanic.

Astfel au apărut televizoare electromecanice.

În anul 1884, inginerul german Paul Gottlieb Nipkov a brevetat o metodă de scanare mecanică a imaginilor. Metoda a fost simplă și eficientă: între obiectiv și elementul fotosensibil exista un disc (Nipkova Disk) cu găuri mici. Găurile erau dispuse într-o spirală, de la marginea discului până la centru. Fiecare gaură următoare este compensată de cea anterioară: în rază – după dimensiunea diametrului său, și în unghi – cu trei sute șaizeci de grade, împărțită la numărul de găuri.

Au fost 30 de găuri, oferind o scanare de 30 de linii de televiziune. Rotirea discurilor Nipkow din camera de televiziune și din televizor a fost sincronizată. Fiecare gaură a scanat o linie, iluminarea fotocelelei depindea de luminozitatea imaginii transmise în punctul scanat. La televizor, în spatele discului Nipkov, se afla o lampă care schimba strălucirea strălucirii și forma o imagine: punct după punct, linie cu linie, cadru cu cadru.

Deja între anii 1920-1922, se citesc primele emisiuni de televiziune.

Primele dispozitive semănau cu un radio imens, cu un ecran micuț, uneori mai mult ca un ecran peephole. Treizeci de linii de scanare nu au permis creșterea semnificativă a dimensiunii imaginii – altfel ar părea un mozaic mare, mai degrabă decât o imagine solidă.

În același timp, dimensiunea utilizabilă a imaginii transmise a fost mult mai mică decât cea a discului, ceea ce, însoțit de volumul tuburilor radio, a dus la o astfel de nepotrivire între dimensiunile televizoarelor și dimensiunile ecranelor.

Televiziunea a devenit o problemă de prestigiu politic al țării, ceea ce a dus la dispute mai zeloase între Popov și Marconi.

În anul 1931, inginerii Semen Isidorovici Kataev din URSS și Vladimir Kuzmich Zvorykin din Statele Unite au depus cereri pentru un „tub de televiziune transmis (iconoscop) cu acumularea de sarcini electrice pe fotocathodul mozaic”, la o distanță de o lună și jumătate unul față de celălalt.

În același timp la Moscova, au început spectacole de televiziune obișnuite cu o precizie de 30 de linii pe valuri de 379 și 720 m.

În următorul an, laboratorul american de cercetare RCA, condus de Zvorykin, a demonstrat prima televiziune electronică.

Primele televizoare electronice apărute, nu arătau mult diferit de televizoarele sistemului optico-mecanic, și ele, la început, aveau doar 30 de linii de scanare.

Spațiul „eliberat” de pe discul Nipkow era ocupat de un circuit electronic complicat. Pentru a mări cumva imaginea, s-au folosit lupele și optice similare.

Cu cât tehnologia avansa, imaginea a început să crească – atât dimensiunea fizică, cât și rezoluția (60 linii, 120 și, în final, 625 pentru sistemele PAL și SECAM și 525 pentru sistemele NTSC).

La baza conceperii acestor televizoare, au stat lămpile electronice, care erau destul de problematice pentru a putea fi miniaturizate.

În anul 1960, Sony a introdus primul televizor cu semiconductor. Dimensiunile televizoarelor au început să fie determinate de dimensiunea tubului cu raze catodice în sine.

La început anilor 1990, Compania Sony produce modele de televizoare, ale căror ecrane nu făceau parte dintr-o sferă, ci un cilindru. Ecranul de televiziune a devenit plat vertical.

Treptat, producătorii au început să „aplatizeze” planul ecranului, lucru ce a dus la apariția modelelor complet exterioare (suprafața interioară cu fosfor și masca de umbră erau încă sferice sau cilindrice).

Însă la sfârșitul anilor 1990, LG a fost primul care a introdus pe piață un ecran complet plat, numărând măștile de suprafață, interioare și de umbră. În aceiași ani, televizoarele au fost completate de sisteme de sunet stereo prin teletext.

În ultimii ani, rangurile de televizoare CRT și televizoare bazate pe „plasmă” și „cristale lichide” au fost foarte suprimate. Nu numai ecranele au devenit plate, ci televizoarele în sine.

Caracteristicile televizoarelor LCD și plasmă vor fi îmbunătățite, precum și noi tehnologii vor fi introduse pe piață, și anume televizoare OLED, FED și laser.

Cine a inventat televizorul? – Primul televizor în România

În 1932 la uzina „Cominternului“, a apărut prima televiziune sovietică.

Acest tip de set-top box cu un ecran mic nu avea propria cale de recepție radio și necesita conexiune la radio.

Apoi, „Cominternului“, a creat un model îmbunătățit numit TC-1.

În anul 1939 a început televiziunea în formatul obișnuit pe teritoriul România și Uniunea Sovietică.

Cu toate acestea, primele televizoare au fost proiectate pentru un cerc foarte restrâns de persoane.

Prin urmare, în anul 1940, „Radioman” a lansat un model simplificat al unui receptor de televiziune numit 17TN-1.

Televizorul color a apărut pentru prima dată în anul 1958 în Uniunea Sovietică și România, când a fost instalat OSTST 2 Shabolovka, dar pentru o lungă perioadă de timp, televizoare color nu a fost disponibil pentru vânzare.

Abia în anul 1976 a început producția în masă a modelului sovietic „Ruby-401“ și „Ruby-714“, care a fost stabilirea unei noi ere de TV color.

Cine a inventat televizorul? – Știați că …

Încă de la prima apariție, televizorul fascinează oamenii de aproape 100 de ani. Istoria televizorului a început pe la începutul secolului XX, iar astăzi tehnologia a avansat atât de mult încât am ajuns să ne conectăm prin intermediul lui la internet doar printr-o comandă vocală.

Mai jos ți-am pregătit 10 lucruri uimitoare depsre televizor și televiziune pe care nu le știai:

Primul televizor electromecanic a fost creat în 1884 de către cercetătorul german Paul Gottlieb Nipkow. Era o „mașinărie” destul de complicată, formată dintr-un disc rotativ perforat (discul Nipkow), cu găuri de același diametru, dispuse în spirală la aceeași distanță unele de altele, și un senzor din seleniu, care transforma imaginea în impulsuri electrice.
Cel care a revoluționat cu adevărat conceptul de televiziune a fost scoțianul John Logie Baird. În octombrie1925, John Logie Baird a realizat prima transmisie de televiziune care era imaginea unei feţe umane. În 1927, Baird transmite un semnal la o distanță de 705 km între Londra și Glasgow, iar în 1928, compania lui Baird reușește să facă prima transmisie televizată translatlantică de la Londra la New York.
„Televisor” a fost primul televizor vândut în sistem comercial. Mii de unități au ajuns în 1930-1933 la publicul larg.
Pe 2 noiembrie 1936, BBC a început transmisia primului serviciu de televiziune publică din lume din Palatul londonez Alexandra.
În 1947, Motorola a introdus pe piață televizorul VT-71, primul televizor sub $200. Milioane de americani și-au permis “cutia magică” la care visau. În anul 1962, 90% din populația americană avea câte un televizor în casă.
Primul televizor color a fost produs de compania Toshiba în 1959, iar din 1960 era disponibil pentru cumpărare.
„Lazy Bone” s-a numit prima telecomandă TV creată în 1950 de Zenith Radio Corporation. Aceasta avea două funcții: de pornire/oprire și de schimbare a canalelor. Telecomanda era legată de televizor printr-un cablu foarte lung. Prima telecomandă TV fără fir a apărut 5 ani mai târziu și s-a numit „Flash-matic”.
În România, prima transmisie TV a ajuns abia la 31 decembrie 1956. Era un film artistic preluat de pe peliculă. Toate programele – piese de teatru, varietăți, spectacole de Revelion – se difuzau în direct, pentru că nu existau echipamente de înregistrare și montaj. Prima transmisie color a televiziunii române s-a petrecut în 23 august 1983.
Primul prototip pentru un monitor cu plasmă a fost inventat în 1964 de Donald Bitzer, Gene Slottow și Robert Willson. Plăcile de afișaj pentru televizoare cu plasmă utilizează celule mici care conțin gaze ionizate încărcate electric pentru a genera imagini de înaltă calitate.
Pe 21 noiembrie se sărbătorește Ziua Mondială a Televiziunii.