Capela Elisabeta Doamna și-a legat destinul de trei personalități feminine care au fost un exemplu rar de înțelepciune, generozitate și diplomație în istoria noastră.

Capela poartă numele Reginei Elisabeta a României (1843 – 1916) și servea drept loc de rugăciune pentru tinerele orfane adăpostite în azilul ridicat de Ana Davila. Datorită donațiilor generoase pe care le-au făcut familia Davila, Elena Cuza și Regina Elisabeta, azilul pentru orfane avea să fie renovat și extins, transformându-se în câțiva ani într-un adevărat institut de educație și cultură pentru tinerele românce.

Dar vremurile prospere ale azilului de fete și ale capelei aveau să se încheie, umbrite de moartea tragică a Anei Davila.

Capela Elisabeta Doamna, pictată de Gheorghe Tăttărescu

Micul lăcaș de cult a fost ridicat, în anul 1874, în curtea orfelinatului pentru fete înființat de familia Davila. Casa Anei Davila a folosit drept adăpost pentru orfane la început, apoi Elena Cuza a donat banii necesari pentru construcția unui institut adecvat, unde erau școlite atât orfanele, cât și fete de familii bune din toată țara. În câțiva ani, școala orfelinatului avea să devină un model de educație și o mândrie pentru părinți.

Ana Davila, soția medicului și generalului Carol Davila, era profund implicată în activitatea de asistență socială și educația tinerelor fete, în același timp fiind o aprigă promotoare a portului popular și a valorilor tradiționale.

Printre activitățile desfășurate la azil se numărau și cusutul, broderia și confecționarea de costume populare pe care fetele le purtau la sărbători. Ana Davila supraveghea aceste activități și coordonase alcătuirea unui caiet de modele după care se realizau costumele populare. O parte dintre costume precum și caietul de modele, împreună cu alte materiale educaționale create la Azil au fost expuse în 1873 la Expoziția Internațională de la Viena și au obținut mai multe diplome și distincții.

Urmând exemplul Elenei Cuza, Regina Elisabeta a donat fonduri generoase institutului pentru fete condus de Ana Davila. Regina s-a implicat în dotarea școlii și a dispus ridicarea unei capele, pe care avea să o picteze renumitul Gheorghe Tăttărescu.

Ana Davila. O moarte sub semnul întrebării

În anul în care micuța biserică își deschidea porțile, murea, din nefericire, Ana Davila, în urma unei greșeli fatale. Soția doctorului Davila a murit fulgerător pe data de 13 ianuarie 1874. Din relatările Elenei Perticari Davila, care a stat de vorbă cu martorii pentru a afla cum a murit mama sa, aflăm că în timpul unei conferințe despre aerul atmosferic ținută de Carol Davila la Spitalul Colțea, Ana a cerut chinină deoarece avea o durere de cap și dorea să plece la cumpărături.

Unul dintre doctori a confundat flaconul de chinină cu cel de stricnină, fiind atent la ceea ce se discuta la conferință. Ana Davila a luat stricnină din nefericire, o otravă deosebit de puternică, și a murit tocmai când ajungea la magazin.

Spiritul Anei veghează și acum în locurile ei dragi!

Moartea ei fulgerătoare a coborât o umbră adâncă asupra capelei. Lăcașul a trecut prin foc în câteva rânduri și a fost bombardat în cel de al doilea Război Mondial.

Lăsat în paragină în timpul regimului comunist, a devenit loc de întâlnire pentru sataniști, care au distrus toate picturile și au umplut pereții cu mesaje de moarte. Poveștile de la începutul secolului XX vorbesc de ritualuri macabre și de spiritele malefice care bântuiau locul.

În anul 2003, biserica a fost incendiată din nou și nu a lipsit mult să fie distrusă pentru totdeauna. Dar asupra ei se află încă spiritul ocrotitor al Anei Davila. Capela a fost recent renovată din fonduri private și poate fi vizitată azi în curtea Facultății de Psihologie din dealul Cotrocenilor.