Bucatele tămăduitoare din vechime aveau puteri magice!

Hrana simplă a bunicilor și străbunicilor noștri era mult mai sănătoasă, iar bucatele tămăduitoare nu lipseau nicio zi. Alimentele cele mai simple erau și cele mai prețuite. Aproape tot ceea ce puneau pe masă avea nu doar savoare și gust, ci și proprietăți vindecătoare, unele dintre ele de-a dreptul magice.

Unele alimente de bază erau folosite în ritualurile bisericești, precum coliva sau untdelemnul, dar multe dintre ele erau folosite și în ritualurile magice pentru sănătate, pentru dragoste și fertilitate.

Arpacașul și puterile lui tămăduitoare

Grâușorul sau arpacașul reprezintă boabele mici de grâu decorticat din care se fierbe coliva. Arpacașul se mai făcea pe vremuri și din boabe de orz decorticate și era de asemenea folosit pentru colivă.

Cu mult timp înainte să fie studiat și să se confirme toate beneficiile lui pentru sănătate, arpacașul era consumat adesea în diferite fierturi cu rol tămăduitor. Se știa că este benefic pentru digestie și pentru cei care sufereau cu stomacul. Pe vremuri se făcea și o infuzie densă din boabe de arpacaș care se bea pe stomacul gol pentru proprietățile ei binefăcătoare.

Azi, se știe că este bogat în fibre, magneziu și fosfor, că este de ajutor în digestie și că face pielea mai frumoasă și mai luminoasă, datorită concentrației mare de colagen.

Pe vremuri, fierturile din arpacaș aveau un rol magic, de protecție a organismului, deoarece erau asociate cu însuși trupul omenesc. Boabele de grâu sau de orz erau rodul pământului, iar în concepția creștină și noi ne naștem și ne întoarcem în pământ. 

Nucile cu proprietăți binefăcătoare

Nucile au fost ținute întotdeauna la mare preț, și în trecut, când se găseau mai mult pe masa bogaților, și azi când prețul lor pe kilogram este destul de mare pentru oamenii cu venituri modeste.

Dar nuca este un aliment ritualic. Ea se folosește de la începuturile creștinismului pentru colivă deoarece simboliza crucea și lemnul sfințit al crucii. Nu se făcea colivă fără nucă. Era un aliment înzestrat cu proprietăți binefăcătoare, aproape magice, poate și datorită asemănării uimitoare dintre miezul de nucă și creierul uman.

În zilele noastre, știința a demonstrat că nucile sunt bogate în proteine sănătoase și grăsimi care ajută memoria și activitatea cerebrală. Ele stimulează inima, echilibrează producția de hormoni și ajută digestia. Datorită mineralelor și a iodului, nucile echilibrează și ritmul cardiac, astfel că se poate spune pe bune dreptate că sunt miraculoase pentru sănătate.

Mierea, dulcele cel mai prețuit

Nucile și mierea erau deopotrivă rare și scumpe pentru românul de rând. Chiar dacă mulți țărani se îndeletniceau cu apicultura, ocupație străveche pe meleagurile noastre, puțini erau cei care se bucurau cu adevărat de valoroasa miere.

Mierea, alături de nuci, făcea parte din bucatele tămăduitoare și miraculoase. Rară și scumpă, comoara din stup era folosită deopotrivă pentru cele sfinte precum coliva și colacii, dar și pentru diverse poțiuni și ritualuri magice de dragoste.

Miezul de nucă, format din două jumătăți identice era considerat un simbol pentru sufletul pereche, iar mierea prin dulceața ei aducea dragostea. În multe ritualuri, mierea și nuca se foloseau împreună. Până și azi se mai picură miere peste lumânări aprinse sau în vasele cu apă neîncepută de către femeile care încearcă vrăji de dragoste.

Merele, simbolurile sănătății și tinereții

Simboluri ale iubirii și ale fertilității, merele erau apreciate în primul rând pentru beneficiile lor mari asupra sănătății, dar erau totodată fructele cu cele mai multe proprietăți magice. Merele și colacii se aduceau la biserică la slujba de sfințire, alături de colivă, și se împărțeau apoi celor mai sărmani.

Merele se dădeau iarna colindătorilor, alături de nuci, și erau o marfă rară, gustoasă și prețuită. Tot merele erau asemuite cu fecioria, cu tinerețea, cu frumusețea și delicatețea femeilor. În ritualurile de dragoste și de fertilitate, merele aveau adesea rolul lor benefic, având puterea de a împlini dorințe.  

Semințele de mac

Bobițele mici de mac făceau și ele parte din bucatele tămăduitoare ale bunicilor. Ele au ajuns în bucătăria românească odată cu specialitățile turcești și mai ales cu dulciurile orientale. Erau bine cunoscute proprietățile semințelor de mac de opium, dar nici macul de grădină nu era ocolit. Se știa că induc o stare de relaxare și un somn profund, ceea ce a făcut ca semințele de mac să fie uneori folosite și în ritualurile magice.

Erau adesea folosite pentru vrăji de uitare și ademenire, pentru vrăji de alungat bolile și durerile sau pentru vrăjile de dragoste, în care bărbatul dorit trebuia îndepărtat de altă femeie pentru a veni la care îl dorea. Cât erau de eficiente în magice, știm cu toții.

Cert este că semințele de mac sunt apreciate azi pentru beneficiile lor asupra sistemului nervos, asupra inimii și circulației, datorită acizilor grași Omega 6, dar și asupra durerilor articulare sau durerilor și inflamațiilor cauzate de gripe și viroze.