Tulburarea de atașament reactivă

Tulburarea de atașament reactivă este o afecțiune rară, dar gravă la copiii mici care necesită educarea părinților și consiliere psihologică. Imagine cu bebeluș care suferă de tulburare de atașament reactivă

Tulburarea de atașament reactivă este o afecțiune psihică rară, dar gravă în care un copil nu stabilește relații de atașament sănătoase cu părinții sau persoanele în îngrijirea cărora se află. Tulburarea de atașament reactivă poate apărea atunci când nevoilor primare ale copilului de afecțiune, grijă și protecție nu li se răspunde și nu se stabilesc relații de atașament stabile cu ceilalți.

Prin tratament, copiii care suferă de tulburarea de atașament reactivă pot dezvolta relații sănătoase cu ceilalți. Tratamentul include restabilirea unui mediu optim pentru copil, consiliere psihologică și educarea părinților sau persoanelor în grija cărora se află copilul.

Tulburarea de atașament reactivă. Simptome

Această afecțiune poate începe în copilăria mică. Nu se știe dacă se poate declanșa și la copii cu vârsta mai mare de 5 ani. Simptomele pot fi asemănătoare cu cele pe care le are ocazional și un copil sănătos sau care suferă de o altă afecțiune, cum ar fi autism, de aceea este importantă stabilirea unui diagnostic clar. Simptomele pot fi:

  • teamă
  • tristețe
  • iritabilitate
  • copilul este retras
  • pasivitate
  • copilul nu caută afecțiune și nu reacționează atunci când primește afecțiune
  • copilul nu întinde mânuțele atunci când e luat în brațe
  • copilul nu manifestă interes pentru jocuri interactive

Tulburarea de atașament reactivă. Cauze

  • pentru a se simți în siguranță și a avea încredere în ceilalți, copiii au nevoie de un mediu stabil și de protecție. Nevoile lor primare emoționale și fizice trebuie să fie satisfăcute. De exemplu, atunci când bebelușul plânge pentru că îi e foame, nevoii lui trebuie să i se răspundă și printr-un contact emoțional care poate include un zâmbet, o mângâiere, contactul vizual. Atunci când nevoilor sale fizice sau emoționale nu i se răspunde, copilul nu mai formează un atașament stabil cu persoanele care îl îngrijesc. Chiar și în condiții dificile, cum ar fi copii care au fost neglijați, instituționalizați etc, aceștia pot să nu dezvolte tulburarea de atașament reactivă. Nu se cunoaște cauza exactă pentru care unii copii dezvoltă afecțiunea respectivă și alții nu.

Tulburarea de atașament reactivă. Factori de risc

  • copii instituționalizați
  • schimbarea des a persoanelor în îngrijirea cărora se află copilul
  • perioade de separare de familie prelungite ca urmare a spitalizării
  • mamă cu depresie postpartum
  • lipsa de experiență a părinților

La ce să te aștepți atunci când te prezinți la medic?

Prezintă-te la medic în cazul în care copilul tău manifestă vreunul dintre simptomele enumerate mai sus.

Pregătirea pentru consultație

Ce ai de făcut în vederea consultației inițiale:

  • întreabă atunci când faci programarea dacă există unele restricții, de exemplu alimentare
  • notează pe o foaie de hârtie toate simptomele pe care le-ai observat la copil
  • nu uita să menționezi dacă a intervenit vreo schimbare în viața copilului sau dacă a apărut vreun factor de stres
  • întocmește o listă cu medicamentele pe care le ia copilul, inclusiv vitamine sau suplimente alimentare

Pentru tulburarea de atașament reactivă sunt câteva întrebări  de bază pe care trebuie să i le pui medicului tău:

  • Care e cauza problemelor de comportament ale copilului meu?
  • Mai pot exista și alte cauze?
  • Ce analize trebuie să facă?
  • Ce variante de tratament există?
  • Copilul meu mai are și alte probleme de sănătate. Cum să le gestionăm pe toate?
  • Ce am eu de făcut ca părinte?

La ce să te aștepți de la medic?

Medicul îți va pune mai multe întrebări și ar trebui să fii pregătit să răspunzi într-un timp cât mai scurt. Iată ce ar putea să te întrebe:

  • Ce simptome are copilul și când s-au declanșat?
  • Simptomele sunt permanente sau ocazionale?
  • Cum afectează aceste simptome abilitatea copilului de a interacționa cu ceilalți?
  • Care e situația familială a copilului?
  • Cum interacționați cu copilul?

Stabilirea diagnosticului pentru tulburarea de atașament reactivă

  • evaluare psihiatrică

Simptome pentru stabilirea diagnosticului:

  • comportament de retragere emoțională manifestat prin căutarea rară a afecțiunii sau pasivitatea atunci când primește afecțiune
  • probleme sociale și emoționale care includ reacții de răspuns minime la interacțiunea cu ceilalți, iritabilitate, tristețe, teamă în interacțiunile sociale
  • nesatisfacerea nevoii de consolare, de stimulare și afecțiune din partea persoanelor în îngrijirea cărora se află
  • inexistența unui diagnostic de boală din spectrul autismului

Tratament pentru tulburarea de atașament reactivă

Primul gest

  • prezintă-te la medic pentru stabilirea diagnosticului și recomandarea tratamentului optim pentru copil

Tratament clasic pentru tulburarea de atașament reactivă

  • asigurarea unui mediu stabil în care copilul să se simtă protejat, iubit și îngrijit:
    • consiliere psihologică pentru copil și pentru familie
    • educarea părinților și a persoanelor în grija cărora se află copilul în legătură cu această afecțiune și cu modul corect de a interacționa cu copilul

Tratament naturist pentru tulburarea de atașament reactivă

Recomandările de mai jos sunt pentru părinți, deoarece cel mai bun tratament pentru copil este să primească de la părinți afecțiunea de care are nevoie, iar pentru ca părinții să o poată oferi pot fi utile:

Practicarea sportului

Dietă:

  • o alimentație sănătoasă bazată pe fructe, legume, pește, cereale integrale
  • reducerea consumului de cafea
  • evitarea alcoolului

Tehnici antistres:

  • yoga, meditație

Programarea de timp liber pentru evitarea extenuării:

  • hobby-uri, participarea în activități sociale etc.

Foto: Pixabay

 

 

 

Loading...
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Atunci când ai o problemă de sănătate trebuie să te prezinți la medic pentru consultație și eventual trimiteri la specialist și analize.
De altfel, indiferent dacă prezinți sau nu simptome ale unor boli, este important să faci anual un control medical general, care să includă analize și investigații