HomepageSeparatorSfaturi Practice

Laringită

Laringită – este o inflamație a cutiei vocale (laringele) de la o utilizare excesivă, iritații sau infecții.

În interiorul laringelui sunt corzile vocale – două pliuri ale membranei mucoase care acoperă mușchii și cartilajul. În mod normal, corzile vocale se deschid și se închid lin, formând sunete prin mișcarea și vibrația lor.

Însă, uneori, corzile vocale devin inflamate sau iritate, fapt pentru care se crează o denaturare a sunetelor produsă de aerul care trece pe lângă ele. Drept urmare, vocea devine răgușită. În unele cazuri de laringită, vocea ta poate deveni aproape nedetectabilă, adică îți poți pierde temporar vocea.

Laringita poate fi de scurtă durată (acută) sau de lungă durată (cronică). Cele mai multe cazuri de laringită sunt declanșate de infecții virale temporare sau de suprasolicitarea vocală  și nu este o afecțiune gravă.

În cele mai multe cazuri, simptomele de laringită durează mai puțin de câteva săptămâni. Dacă acestea durează mai mult de două săptămâni sau sunt însoțite de probleme de respirație, tuse cu sânge, febră mare care nu scade,  probleme de înghițire, dacă în timpul respirație scoateți sunete zgomotoase, stridente mai ales  la inhalare (stridor) sau salivați mai mult de obicei mergeți urgent la medic.

Aceste simptome pot indica și o  epiglotită, o inflamatie a tesutului care actionează ca un capac ce poate acoperi traheele, ceea ce poate pune în pericol viața pacientului. De asemenea, răgușeala persistentă poate semnala uneori o afecțiune medicală mult mai gravă.

Laringită. Simptome


Laringita se întâmplă de obicei atunci când aveți o infecție de la un virus, cum ar fi răceala sau gripa. O vaccinare antigripală vă va ajuta să împiedicați apariția gripei.

În majoritatea cazurilor, simptomele laringitei durează mai puțin de câteva săptămâni și sunt cauzate de ceva minor, cum ar fi un virus. Mai rar, simptomele laringitei sunt cauzate de ceva mai grav sau de lungă durată.

Semnele și simptomele laringitei pot include:

  • răguşeală
  • voce slabă sau pierderea vocii
  • senzație de gâdilături și de rană  pe gât
  • durere de gât
  • gât uscat
  • tuse seacă

Acestea sunt, de obicei, simptome ușoare care pot fi tratate cu măsuri de auto-îngrijire prin repaus vocal. Este necesar să lubrifiem gâtul, hidratându-ne foarte bine (este necesar sa consumăm foarte multe lichide, în special apă).

Utilizarea intensă a vocii în timpul unui episod acut de laringită acută poate afecta corzile vocale.

Alte lucruri care provoacă laringită includ:

  • alergii la lucruri precum praful și vaporii
  • acid din stomacul care îți vine în gât (reflux acid)
  • tușind mult timp
  • curățându-ți gâtul tot timpul

Solicitați asistență medicală imediată dacă:

  • Ai probleme cu respirația
  • Tuse sânge
  • Aveți o febră care nu va dispărea
  • Aveți dureri în creștere
  • Ai probleme la înghițire

Solicitați asistență medicală imediată dacă copilul dumneavoastră:

  • Face sunete zgomotoase și cu adâncime de respirație la inhalare (stridor)
  • Droole mai mult decât de obicei
  • Are probleme la înghițire
  • Are dificultăți de respirație
  • Are o febră mai mare de 103 F (39,4 C)

 

Laringită. Cauze


Cauzele generale ale laringitei sunt:

  • infecții virale similare cu cele care provoacă răceala
  • suprasolicitarea vocii
  • infecții bacteriene, cum ar fi difteria, deși acest lucru este rar, în mare parte datorită ratelor crescute de vaccinare
  • inhalarea unor substanțe iritante, precum fumul toxic, alergeni sau fum de țigară
  • sinuzită cronică
  • exces de alcool
  • reflux gastroesofagian (GERD)
  • infecții fungice
  • infecții cu anumiți paraziți
  • cancer

Virusuri

Cel mai frecvent tip de infecție asociată cu laringita acută este o infecție virală, cum ar fi:

  • raceala;
  • gripa.

Infecțiile virale mai puțin frecvente asociate cu laringita acută includ pojarul, oreionul sau varicela.

Cele mai rare tipuri de infecții includ și infecții bacteriene, cum ar fi difteria, sau infecții fungice, cum ar fi candidoza sau aspergiloza. Persoanele cu sistem imunitar slăbit, din cauza unor afecțiuni cum ar fi HIV sau ca urmare a unor tratamente cum sunt chimioterapia sau tratamentele cu steroizi, sunt considerate a fi cele mai expuse riscului de laringită fungică.

Refluxul gastric

Refluxul gastric sau regurgitarea frecventa a sucurilor din stomac în esofag și gât poate provoca inflamația laringiană și ulcerații ale corzilor vocale. Boala de reflux gastroesofagian este o afecțiune în care fluidele acide din stomac ajung înapoi în esofag și gât, iritând laringele. Deoarece refluxul de acid este de obicei mai intens atunci când persoana stă întinsă, răgușeala cauzată de reflux este adesea cea mai intensă dimineața, imediat după trezire.

Utilizarea excesivă a vocii

Cea mai frecventă cauză a laringitei mecanice este utilizarea în exces sau utilizarea greșită a vocii. Vorbitul sau cântatul prelungit și strigătele/țipetele pot duce la vibrații intense și rapide ale corzilor vocale, ce pot deteriora suprafața lor, cauzând inflamație și umflare.

Utilizarea excesivă a vocii este comună în cazul anumitor locuri de muncă, cum ar fi în cazul profesorilor sau persoanelor care vorbesc în public, în cazul actorilor, cântăreților. De asemenea, poate rezulta din cauza folosirii intense a vocii la evenimente sportive.

Iritații

Expunerea profesională la substanțe chimice sau pulberi iritante poate duce la laringită cronică și alte probleme respiratorii. Aici intră și anumite alimente iritante ingerate, fumatul, alcoolul sau elemente toxice ce pătrund prin ingestie sau respirație la nivelul laringelui. Expunerea constantă la praf sau alte substanțe iritante în aer poate duce la laringită.

Medicamente cu steroizi

În unele cazuri, tratamentele pe termen lung cu corticosteroizi inhalatori pot duce la răgușeală și laringită. Aceste efecte pot fi rezultatul modificărilor corzilor vocale din cauza acțiunii corticosteroizilor. Mai sunt necesare studii suplimentare pentru a putea stabili o legatură clară între medicamentele cu steroizi și laringită.

Forțarea corzilor vocale

Laringita este, de asemenea, adesea cauzată de tensionarea vocii, cum ar fi vorbirea sau cântatul pentru perioade lungi de timp, sau strigând și cântând cu voce tare. Forțarea corzilor vocale face ca acestea să vibreze la viteză prea mare și poate duce la deteriorări și inflamații.

Laringita cauzată de forțarea corzilor vocale este cunoscută sub denumirea de laringită mecanică.

Cauzele mai puțin frecvente ale laringitei mecanice includ și tusea prelungită, curățarea persistentă și frecventă a gâtului, vorbitul prelungit sau cântatul.

Alte cauze

Alte posibile cauze ale laringitei pot fi:

  • Polipi – polipii sunt formațiuni mici sau exfolieri ale membranelor mucoase inflamate, care pot interfera cu mișcarea normală a cablului vocal, cauzând răgușeala;
  • Fumatul – fumatul poate provoca inflamație cronică a corzilor vocale, ceea ce poate duce, de asemenea, la laringite grave;
  • Paralizii vocale – afectarea sau presiunea nervilor de la nivelul mușchilor ce permit mișcarea corzilor vocale poate duce la laringite;
  • Alergii – alergiile pot duce la inflamarea corzilor vocale și a zonei din jur;
  • Traumatisme la nivelul laringelui, ca lovituri la nivelul gâtului, accidente etc.

 

Laringită. Factori de risc


Fumatul și expunerea persistentă la fumul de țigară pot provoca inflamația pe termen lung (umflarea) ale laringelui. Corzile vocale sunt, de asemenea, grav afectate de tutun și chiar de fumatul pasiv. Apare iritarea corzilor vocale și vibrația necorespunzătoare a corzilor, din cauza elementelor toxice din fumul de țigară.

Expunerea la substanțe toxice – Alți factori de risc pentru laringită sunt vaporii toxici la nivelul laringelui. Aceste efecte durează, de obicei, câteva săptămâni. În general, vorbim de expuneri repetate la vapori toxici, cum ar fi în cazul unor activități de muncă, inhalarea fumului de țigară, consumul de alcool (mai ales în asociere cu fumul de țigară), inhalarea aerului poluat etc.

Alți factori de risc pentru laringită sunt:

  • infecții respiratorii ca bronșita, pneumonia sau sinuzita;
  • profesii ce necesită suprasolicitarea vocii de la vorbit prea mult, prea tare, de la urlete sau cântat;
  • alergii;
  • polipi;
  • expunere la aer rece sau uscat
  • expunerea la anumite substanțe iritante

 

Laringită. Complicații


În cazul în care laringita nu este tratată corect şi la timp, acesta poate persista o perioadă îndelungată şi poate cauza accese de sufocare, însoţite de insuficienţă respiratorie şi tuse lătrătoare, simptome care debutează adesea pe timp de noapte.

În plus, boala se poate croniciza şi poate produce modificări ale mucoasei laringelui care determină acutizări repetate.

Complicaţiile laringitei pot fi locale sau generale. Dacă infecţia nu este tratată la timp şi imunitatea organismului este scăzută, boala evoluează spre laringo-traheo-bronşită, otită, sinuzită, bronhopneumonie sau meningită.

Complicațiile posibile ale laringitei pot include:

  • Problemele de respirație sunt o complicație mai puțin frecventă a laringitei. Acest lucru poate apărea dacă există o inflamație severă a laringelui, care duce la îngustarea traheei. Afectarea respirației este o problemă ce se poate agrava și necesită asistență medicală.
  • O infecție bacteriană care cauzează epiglotita și se poate răspândi și dincolo de epiglotă și laringe în alte zone din tractul respirator și în fluxul sanguin, fiind necesară oprirea răspândirii infecției.
  • Dacă laringita e dată de o problemă ca paralizia corzilor vocale sau cancerul în regiunea gâtului, complicațiile pot fi severe în cazul în care afecțiunea nu este tratată. Paralizia corzilor vocale poate cauza probleme de respirație și inghițire. Alimentele pot ajunge, de asemenea, în plămâni, și pot provoca pneumonie.
  • Uneori, simptomele de laringită pot fi date de un cancer. Cancerul avansat al gâtului poate fi fatal sau poate necesita intervenții chirurgicale sau chimioterapie.

În cazul în care simptomele se prelungesc peste zece zile, este bine să se consulte un medic specialist ORL, pentru a fi siguri că laringită nu are alte cauze mai grave decât cele obişnuite: un cancer laringian sau tumori benigne ale corzilor vocale, tuberculoză laringiană sau alte leziuni precancerigene.

 

Tratament pentru laringită


Primul gest

În cele mai multe cazuri, laringita se vindeca de la sine în mai puțin de o săptămână, fără a fi nevoie de tratament. Dacă simptomele sunt severe și persistă mai mult de două săptămâni, trebuie mers la medic.

Tramentul la domiciliu (in primele două săptămâni de la apariția laringitei):

  • Repaus vocal;
  • Nu fumați și evitați mediile uscate, cu fum sau praf;
  • Consumați o cantitate mare de lichide pentru a evita deshidratarea (consumați în special apă și evitați alcoolul și băuturile care conțin cofeină);
  • Administrarea de analgezice precum Paracetamol sau Ibruprofen pot ajuta la diminuarea durerilor asociate laringitei, durererii de cap sau febrei;
  • Se recomandă să se utilizeze un umidificator pentru aer în camera unde se doarme.

 

Când trebuie să consulți medicul?


Dacă prezentați sau sesizați oricare din următoarele simptome, trebuie să consultați un medic:

  • Respirație dificilă
  • Temperatură ridicată (febră) care nu se ameliorează după două zile
  • Voce ragusită care nu își revine la normal după trei săptămâni
  • Când se instalează senzația de nod în gât și nu dispare după o săptămână

Dacă ragușeala nu se ameliorează în decursul a trei săptămâni, este necesar să consultați medicul. În acest caz, medicul specialist va privi în interiorul laringelui dumneavostră cu un instrument special care se numește laringoscop.

Laringoscopia ajută la identificarea cauzei laringitei. Odată ce cauza a fost identificată, medicul vă poate prescrie un tratament sau vă poate direcționa către un alt specialist.

De exemplu, dacă laringita se datorează folosirii excesive a vocii, medicul vă va direcționa către un terapeut logopedic. In cazul în care laringita a apărut din cauza bolii de reflux gastro-esofagian, este necesar să tratați boala care este de vină pentru apariția laringitei, și nu laringita în sine.

Laringoscopia verifică de asemenea, dacă răgușeala vocii nu este datorată unor altor cauze mai grave, precum:

  • Noduli benigni aparuți pe corzile vocale
  • Tumori canceroase apărute la nivelul laringelui sau la una din structurile din apropiere
  • Paralizia corzilor vocale

 

Cum te pregătești pentru vizita la medic?


Dacă prezinți vreunul dintre simptomele enumerate mai sus, mergi urgent la medic.

Ce poți face?

  • notează-ți simptomele pe care le ai, chiar și cele care ți se pare că nu au legătură cu problema pentru care mergi. Este important să îi spui medicului cum te simți
  • notează-ți informațiile legate de eventualele afecțiuni de care suferă membrii familiei, care pot conta în evaluarea unor potențiale riscuri
  • fă o listă cu medicamentele pe care le iei, chiar dacă sunt vitaminte, suplimente eliberate fără rețetă
  • fii pregătit să povestești care sunt obiceiurile tale alimentare și regimul de viață
  • întreabă în momentul în care îți faci programarea dacă trebuie să urmezi anumite restricții înainte de consultație
  • notează-ți întrebări pe care să i le adresezi medicului

Ce întrebări poți să pui medicului?

  • Ce îmi provoacă aceste simptome?
  • Ce analize și teste trebuie să fac?
  • Ce tratamente există și pe care mi-l recomandați?
  • Boala mea este cronică sau temporară?
  • Există vreun tratament alternativ pe care mi-l puteți recomanda?
  • Am de urmat anumite restricții?
  • Ar trebui să merg la un specialist?

La ce să te aștepți de la medic?

  • Când au început simptomele?
  • Simptomele sunt continue sau ocazionale?
  • Cât de severe sunt simptomele?
  • Ți se pare că ceva anume îți ameliorează sau îți înrăutățește simptomele?
  • Fumezi sau consumi alcool?
  • Suferi de alergii? Ai fost răcită recent?
  • Ți-ai suprasolicitat corzile vocale, ai țipat sau ai cântat?

 

Diagnosticarea laringitei


Diagnosticarea începe cu un consult de specialitate în cadrul unui cabinet de medicină de familie și ulterior de ORL. Laringita acută este, de obicei, o condiție de auto-limitare, adică starea se va ameliora de la sine, fără a fi nevoie de tratament. Prin urmare, nu este, mereu, necesar un diagnostic medical.

Semne care indică un consult medical urgent sunt dificultățile de respirație, semne de infecție, febră mare, umflarea ganglionilor limfatici sau dacă simptomele persistă de mai mult de 3 săptămâni.

Dacă simptomele durează mai mult de 3 săptămâni, e nevoie de control medical de specialitate, care presupune un examen fizic și o serie de întrebări privind stilul de viață și simptomele.

Investigații:

Deseori e necesar un exsudat faringian pentru a verifica prezenta unei eventuale infecții virale, bacteriene sau fungice.

Alte teste și investigații includ:

  • teste de alergie pentru a depista alergia la anumite substanțe;
  • radiografii pentru a depista anomalii sau o îngustare a laringelui;
  • laringoscopia – un test de examinare a laringelui folosind o oglindă specială (laringoscopie directă) sau un endoscop cu o cameră cu fibră optică pentru a verifica dacă laringele este deteriorat (laringoscopia cu cameră video poate cauza reflexul gag, care dă senzație de vomă) – se poate folosi un anestezic local pentru a amorți nasul și gâtul și pentru a reduce, astfel, disconfortul;
  • uneori se pot recomanda o serie de teste pentru excluderea unui eventual cancer laringian, iar aceste investigații includ scanări CT, RMN și biopsii. Cancerul laringian este mai putin frecvent, dar testele sunt importante pentru excluderea acestui diagnostic.

 

Tratament clasic pentru pierderea vocii


Laringita nu este, de obicei, gravă. Repausul corzilor vocale și evitarea iritanților pot rezolva adesea simptomele. În unele cazuri pot fi prescrise antitusive sau antibiotice (dacă infecția este bacteriană).

Tratamentul antibiotic nu este necesar de cele mai multe ori, deoarece majoritatea laringitelor acute infecţioase au origine virală, însă în unele situaţii, medicul poate prescrie o cură de antibiotic, atunci când este vorba de o infecţie bacteriană.

Alt tratament medicamentos care poate fi folosit în situaţii mai rare este tratamentul cu derivaţi de cortizon, aceştia având un rol în reducerea inflamaţiei corzilor vocale.

Tratamentul medicamentos poate, astfel, include:

  • medicamente pentru reducerea durerii, ca acetaminofen, aspirina sau siropuri pentru tuse;
  • antibioticele se prescriu numai pentru infecții bacteriene – în aproape toate cazurile de laringită, un antibiotic nu este indicat, deoarece cauza este, de obicei, virală;
  • se pot oferi decongestionante pentru a ușura respirația;
  • dacă persoana are reflux gastric, se oferă tratament pentru această problemă;
  • dacă sunt prezente alergii, se prescriu antihistaminice pentru a trata cauza;
  • în cazuri severe, se pot prescrie steroizi sistemici pentru a reduce inflamația și edemul – acest tratament este utilizat numai atunci când este nevoie urgentă, de exemplu, atunci când trebuie să vă folosiți vocea pentru a cânta sau a ține un discurs sau o prezentare orală.
  • gargară

La o laringită acută este necesar un repaus vocal complet, aplicarea de comprese cu apă caldă şi oţet în jurul gâtului (atât ziua, cât şi noaptea).

Zilnic se fac trei-patru gargare cu apă (1/2 litru), în care se dizolvă un pumn de sare.

Pacientului i se fac masaje pe degetele mari de la mâini, mai ales pe degetul arătător, iar cu coada lingurii se fac presări în mijlocul limbii.

 

Tratament naturist pentru pierderea vocii


Odată cu venirea sezonului rece apar și afecțiunile sezoniere precum laringita, care implică cel mai adesea prezența tusei, răguşeala şi o stare generală supărătoare.

Primele metode prin care poți trata această afecțiune sunt cele naturiste, mai ales dacă este tratată din pripă, înainte de a produce alte complicacții.

Laringita îşi poate găsi sfârşitul printr-un tratament natural local care garantează rezultate rapide.

Pentru început, este esenţial repausul vocal, urmat de odihna la pat sau în cameră la o temperatură potrivită, între 20-22 grade Celsius.

Urmează apoi inhalaţiile cu substanţe balsamice şi aplicarea de căldură locală în jurul gâtului pentru a calma şi diminua disconfortul.

Acupunctură

Acupunctura este o metodă terapeutică originară din China care constă în inserția, la diferite profunzimi, a unor ace lungi, foarte subtiri, in puncte specifice de pe suprafața organismului. Are la baza teoria conform careia prin corp circulă cuante de energie numită „chi (energia vieții).

Metoda provine din China și este tot mai răspândită în Europa. Ea se bazează pe teoria meridianelor energetice. Meridianele de curgere a energiei pot fi accesate prin mai mult de 350 de puncte aflate la suprafața organismului. Prin plasarea acelor în aceste zone, foarte atent selecționate, se restabilește circulația energetică prin organism și boala este inlaturată.

Acupunctura este o procesură dureroasă, dar în același timp vindecă și previne boli, crește imunitatea și poate fi folosită în scop terapeutic.

Acupunctura este bazată pe metode tradiționale, nicidecum pe știință, însă oamenii cu opinii marginale spun că este foarte eficace. Dar acupunctura este considerată o medicină alternativă nu medicină „de bază, pentru că nu poate fi verificată foarte precis. Practica acupuncturii datează din secolul 2 î.e.n. în China.

Practic, acupunctura preia de la medicina tradițională chineză foarte multe date și procedee.

O şedinţă durează aproximativ 40-50 de minute. Întâi are loc o consultaţie, o anamneza holistică în care se stabileşte schema de tratament. Sunt folosite scheme antice de tratament, reguli clare de dirijare a energiei în meridiane, astfel încât nu există dubii şi nici erori. Pot fi răspunsuri diferite la tratament datorită reactivităţii individuale.

Beneficiul se simte de la primele şedinte pentru afecţiuni acute sau cele instalate recent. În aceste cazuri sunt suficiente 10 şedinţe. La afecţiunile cronice prelungirea tratamentului depinde de răspuns individual şi de gravitatea dezechilibrului.

Reflexoterapie

Reflexoterapia este o formă de masaj localizat, realizat în general la nivelul tălpilor, palmelor și lobului urechii. Este o tehnică destul de avansată, fiindcă indiferent de zona masată, trebuie urmată o hartă precisă a punctelor cheie energetice. Practic, la o diferență de nici un centimetru se pot afla punctele unor organe diferit, motiv pentru care precizia este esențială.

Reflexoterapia poate vindeca afecțiuni de la nivelul întregului organism. Tratează cu succes anemia, prin reglarea procesului de asimilare a nutrienților. La nivel digestiv reduce constipația sau diareea și poate trata enterocolita.

Dacă sistemul imunitar nu este suficient de puternic pentru a le vindeca în două săptămâni, reflexoterapia poate fi utilizată pentru răceli, gripe, bronșită, astm bronșic, sinuzite sau rinite. Calmează și durerile de cap și migrenele.

La nivelul pielii, reflexoterapia reduce celulita și favorizează eliminarea apei în exces, precum și arderea grăsimilor în caz de obezitate. Există tratamente specifice și pentru acnee, psoriazis sau dermatită, afecțiuni în care inflamația este severă și constantă.

Alte două efecte recunoscute ale reflexoterapiei sunt cele asupra hemoroizilor, atunci când gravitatea bolii nu este severă, dar și asupra reumatismului, a căui evoluție poate fi ținută sub control prin reducere inflamației și blocajelor de la nivelul articulațiilor.

Masaj terapeutic şi de relaxare (balneoterapia)

Balneoterapia este o metodă complexă de tratament ce foloseşte băile pentru ameliorarea sau tratarea unor afecţiuni ale unui organ, sistem, parte de corp sau a întregului organism. Principalele categorii de băi cu efect terapuetic sunt:

  1. Băi cu conţinut medicamentos – în apa din cadă se introduc medicamente, alte substanţe ce pot trata afecţiuni precum hiperkeratoza (băi cu efect emolient), pruritul, dermatoze, infecţii ale pielii (apa conţine substanţe antiseptice);
  2. Băi termale – se utilizează datorită conţinutului mineral complex şi al altor substanţe (bioxid de carbon), apa fiind de origine naturală, din izvoare minerale;
  3. Băi de nămol – apa termală amestecată cu nămol (de exemplu, sapropelic, din lacurile Techirghiol, Amara, Mangalia, Borsec), folosită la tratarea unor afecţiuni de tip reumatismal, în boli ginecologice, sedare a sistemului nervos, afecţiuni musculare şi ale sistemului osos, efect de asuplizare şi reîntinerire asupra pielii.

Stațiuni în România unde poți beneficia de balneoterapie:

  • Călimăneşti
  • Govora
  • Borsec
  • Vatra Dornei
  • Căciulata

Aerosoli

Aerosolii cu antibiotice naturale, asemenea eucaliptului sau uleiului esenţial de lavandă, administrarea de antiinflamatorii sau de antibiotice naturale, precum uleiul esenţial de cuişoare, sunt de nelipsit în vindecarea laringitei.

Tratament homeopat

Există o serie de remedii homeopate pentru laringita acute, și anume:

  • Aconitum – pentru răgușeală cu debut brusc, mai ales după expunerea la rece sau aer uscat, utilizarea excesivă a vocii, tuse uscată etc.;
  • Argentum nitricum – în cazul laringitei date de suprasolicitare;
  • Spongia tosta – pentru un laringe uscat, sensibil, iritat;
  • Belladonna – dureri și răgușeală, gât roșu și inflamat, dificultăți de inghițire;
  • Drosera 30 – laringită cu tuse uscată și iritativă, precum și dificultăți de inghițire;
  • Alte remedii de acest tip sunt Iodum30, Manganum30, Spongia tosta30.

Atenție! Trebuie subliniat faptul că studiile privind eficiența acestor remedii sunt limitate și nu se poate afirma cu certitudine dacă sunt eficiente în reducerea simptomelor de laringită.

Tratament naturist pe bază de plante si alimente

Ceaiurile vindecă din interior, liniştesc şi hidratează zona inflamată. Cele mai eficiente plante în tratarea laringitei sunt urmatoarele:

Anason

  • infuzie din 1 linguriţă de fructe la 300 ml de apă clocotită; se infuzează 20 de minute; cantitatea se bea în trei reprize, înainte de masă, timp de 10 zile; se repetă de câte ori este nevoie

Cimbru

  • Ceaiul de cimbru sau cimbrişor este calmant, antiviral, antiseptic, expectorant şi cicatrizant.
  • Infuzia se face prin scufundarea unei linguriţe de plantă într-o cană de apă caldă, două cani de ceai pe zi fiind de ajuns pentru a avea un efect rapid şi garantat.

Isop

  • infuzie din 2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 10 minute, se beau 2 căni pe zi, timp de 10-15 zile pe lună; se repetă de câte ori este nevoie

Fenicul

  • indicat pentru acțiunea sa diuretică și sedativă este și ceaiul din fructe de fenicul.
  • Se face infuzie dintr-o jumătate de linguriță cu fructe zdrobite, la o cană cu apă clocotită. Preparatul obținut se bea în trei reprize după mesele principale.

Flori de mușețel

  • Ceaiul de flori de muşeţel este antiinflamator, antiseptic, emoilent şi cicatrizant şi se consumă de două ori pe zi.
  • O linguriţă de plantă la o cană de apă este de ajuns pentru a crea o infuzie puternică şi eficientă. Este recomandat consumul a două căni de ceai pe zi.

Propolis

  • granule: se ia în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, 1 granulă (cât un bob de piper) şi se suge; se poate administra o perioadă îndelungată, pe timp friguros, sau câte 10 zile pe lună

În uz extern s-a demonstrat eficienţa următoarelor procedee:

  • gargară cu infuzie din sânziene, muşeţel, arnică, patlagină, sulfină, fructe de fenicul;
  • inhalaţii cu abur de muşeţel, anason, mentă sau rozmarin, lavandă sau uleiuri eterice de mentă, brad, lavandă, câteva picături turnate în apă fierbinte (repetate dimineaţa şi seara).

Apiterapia recomandă:

  • mierea zaharisită, din care se suge zilnic o cantitate de 30-50 g, până la completa dizolvare, într-o cură de două-trei săptămâni;
  • soluţii de propolis (20-30% în alcool), din care se iau câte 20-30 de picături, de două ori pe zi, înainte de mese, amestecată cu 100 ml de lapte sau apă);
  • propolis (5 g pe zi) mestecat în gură, într-un tratament de durată până la vindecarea bolii.

Soc

  • infuzie din 1 linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 5 minute; se beau 2 căni pe zi, se consumă cald, timp de 10-12 zile sau mai mult, până la dispariţia răguşelii

Smochine

  • excelent este și siropul de smochine preparat astfel: 500 g fructe se amestecă bine cu 250 g miere și se fierb într-un litru de apă. Se consumă o linguriță, de două ori pe zi.

Nalbă de mare

  • decoct de nalbă mare (20 g de rădăcini uscate la 250 ml de apă rece), care se macerează timp de de 60 de minute, cu adaosul unui vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu; se fierbe 10 minute şi se bea fracţionat în 3-4 reprize;

Mac roșu

  • infuzii cu aceleaşi doze din petale de mac roşu, frunze (de podbal, patlagină, plămânărică, nalbă de cultură, rozmarin), herba (de isop, mentă, cimbrişor, lichen de piatră) şi rădăcini de obligeană;

Pătlagină

  • Ceaiul din frunze de pătlagină este bactericid, hemostatic, cicatrizant, antiinflamator şi antiseptic.
  • Se foloseşte atât ca gargară, cât şi ca infuzie rezultată din scufundarea unei linguriţe de plantă la o cană cu apă clocotită.

Ceapă

  • virtuțile cepei în laringită sunt cunoscute din bătrâni.
  • Se fierb la foc mici două cepe cu tot cu coajă timp de cinci minute într-o cană cu apă, se lasă la răcit zece minute, apoi se strecoară. Se consumă cât mai fierbinte posibil, licoarea acționând foarte repede.

Miere şi suc de lămâie

  • 2 linguri de miere, 1 lingură de suc de lămâie în amestec, se ia 1 linguriţă la 3-4 ore – în prima zi, apoi se ia câte 1 linguriţă dimineaţa şi seara, timp de 30 de zile sau mai mult, cât timp este nevoie

Flori de lumânărică

  • infuzii din flori de lumânărică (o linguriţă la 250 ml de apă clocotită), din care se beau două căni de ceai cald pe zi, având proprietăţi emoliente şi expectorante în fluidificarea secreţiilor bronşice şi proprietăţi sudorifice, cu referire la tratarea laringitelor acute, răguşeli şi inflamaţii bronşice acute, mai ales când se asociază cu flori de tei, flori de nalbă şi frunze de patlagină;

Hrean

  • util este și hreanul ras amestecat cu miere în cantități egale, din care se consumă trei lingurițe, după mesele principale.

Hrean cu făină de muștar negru

  • pentru adulți sunt eficiente și compresele pe torace cu rădăcini de hrean ras sau cu făină de muștar negru.

Amestec de plante

  • infuzie din anason, brusture, pătlagină, zmeur (frunze) – în părţi egale; 1 linguriţă din amestecul de plante la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 5 minute; se beau 2 căni pe zi; se consumă cald, timp de 10-12 zile sau mai mult, până la dispariţia răguşelii.

Amestecurile de plante mult recomandate pentru eficienţă în combaterea laringitei sunt formate din:

  • tei-flori (20 g)
  • nalbă- flori şi frunze (20 g)
  • ciuboţica cucului – flori(20 g)
  • cimbrişor – herba (20 g)
  • trei-fraţi-pătaţi – herba (20 g)
  • isop – herba (10 g)
  • fenicul – fructe (10 g)

Se prepară o infuzie din două linguriţe de amestec la 250 ml de apă clocotită, din care se beau două-trei căni pe zi, având efecte emoliente, expectorante, antiseptice, fluidificante ale secreţiilor şi calmante.

În alte amestecuri de plante sunt incluse: flori (muşeţel, lavandă, coada şoricelului), frunze (rozmarin, salvie, nalbă mare), herba (troscot, turiţă mare), rădăcini (angelică, lemn dulce, valeriană), scoarţă (salcie).

Regimul alimentar

Considerate alimente-medicament, pe lângă ceaiuri, se indică şi lapte fierbinte cu gălbenuş de ou şi suc de praz, îndulcite cu miere de albine, sucuri de morcov şi lămâie, bomboane cu miere.

Înainte de fiecare masă, se vor lua câte două linguri de sirop de coacăze negre, sirop de mure negre, sirop de mere sau sirop de smochine.

În timpul meselor sunt recomandate preparate din bame, gulii, varză roşie, praz.

În cazul unei laringite mai grave, cu dureri mari în gât, se impune un regim alimentar de cruţare, cu multe lichide calde.

Zilnic, gargare cu apă cu sare

La o laringită acută este necesar un repaus vocal complet, aplicarea de comprese cu apă caldă şi oţet în jurul gâtului (atât ziua, cât şi noaptea).

Zilnic se fac trei-patru gargare cu apă (1/2 litru), în care se dizolvă un pumn de sare.

Pacientului i se fac masaje pe degetele mari de la mâini, mai ales pe degetul arătător, iar cu coada lingurii se fac presări în mijlocul limbii.

Pentru ca recuperarea să se facă corect şi complet, pacientul va respecta cu stricteţe următoarele indicaţii:

  • repausul vocal; nu este recomandat repausul vocal total, ci doar utilizarea cât mai puţin cu putinţă a vocii. De asemenea, e bine de ştiut că trebuie să se vorbească încet, dar nu şoptit, deoarece acest lucru poate irita laringele mult mai mult decât vorbitul încet. Este de evitat, totodată, vorbitul la telefon sau cu voce tare;
  • nu încercaţi să curăţaţi gâtul, deoarece acest lucru poate creşte inflamaţia de la nivelul laringelui;
  • menţineţi un anumit grad de umiditate, astfel încât să se permită scăderea cantităţii de mucus, evitându-se, astfel, nasul înfundat sau scurgerea de secreţii pe peretele faringelui;
  • asiguraţi o bună hidratare a organismului şi eliberaţi-vă nasul de secreţii.

Ce trebuie să evităm

Corzile vocale sunt sensibile şi iritate, iar condimentele, nucile, seminţele uscate sau mâncărurile acide nu fac altceva decât să accentueze disconfortul şi inflamaţia din gât.

Forţarea acestora prin ridicarea tonalităţii sau vorbitul excesiv este absolut interzisă, deoarece poate duce la leziuni care se vor resimţi şi după tratarea afecţiunii.

De asemenea, băuturile carbogazoase şi cele bazate pe cafeină trebuie evitate, întrucât tind să deshidrateze organismul şi să producă iritaţii la nivelul laringelui.

Pentru o refacere rapidă, fumatul şi consumul de alcool sunt activităţi care trebuie întrerupte.

O importanţă deosebită trebuie acordată alimentaţiei, recomandate fiind alimente moi, semilichide, lichide, călduţe.

Temperatura mâncării joacă un rol deosebit, întrucât alimentele prea fierbinţi sau prea reci inflamează mai mult zona afectată.

 

Lifestyle și prevenție


Pentru a preveni uscăciunea sau iritarea corzilor vocale:

  • Încercați repausul vocal (utilizarea vocii în timpul unui episod de laringită acută poate deteriora corzile vocale).
  • Nu fumați și evitați fumul ocazional. Fumul vă usucă gâtul și irită corzile vocale.
  • Limitați alcoolul și cofeina. Acestea vă determină să pierdeți apă totală din corp.
  • Bea multa apa. Lichidele ajută la păstrarea mucusului în gât subțire și ușor de curățat.
  • Evitați să mâncați alimente picante. Alimentele picante pot provoca acțiunea stomacului în mișcarea gâtului sau a esofagului, provocând arsuri la stomac sau boala de reflux gastroesofagian (GERD).
  • Includeți în dieta dvs. cereale integrale, fructe și legume. Aceste alimente conțin vitaminele A, E și C și ajută la menținerea mucoaselor care aliniază gâtul sănătos.
  • Evitați să vă curățați pe gât. Acest lucru face mai mult rău decât bine, deoarece provoacă o vibrație anormală a corzilor vocale și poate crește umflarea. Curățarea gâtului determină, de asemenea, gâtul să secrete mai mult mucus și să vă simțiți mai iritat, ceea ce vă face să doriți să vă curățați din nou gâtul.
  • Evitați infecțiile respiratorii superioare. Spălați-vă des pe mâini și evitați contactul cu persoanele care au infecții respiratorii superioare, cum ar fi răcelile.

 

Foto: Shutterstock