Disautonomie

Disautonomie - afecțiune care se datorează leziunii nervilor care reglează funcțiile involuntare (sistemul nervos autonom), precum ritmul cardiac, tensiunea sangvină, transpirația, funcțiile intestinale și ale vezicii urinare și poate fi o formă de sindrom paraneoplazic. Imagine cu analize de laborator pentru această afecțiune

Disautonomie – afecțiune care se datorează leziunii nervilor care reglează funcțiile involuntare (sistemul nervos autonom), precum ritmul cardiac, tensiunea sangvină, transpirația, funcțiile intestinale și ale vezicii urinare și poate fi o formă de sindrom paraneoplazic (un tip de afecțiuni rar întâlnite care apar la persoanele care suferă de cancer). 

Când această parte a sistemului nervos este afectată, simptomele uzuale sunt hipotensiune, ritm cardiac neregulat și dificultăți respiratorii.

Sindroamele paraneoplazice ale sistemului nervos se produc când sistemul imunitar atacă de asemenea părți ale creierului, măduvei spinării, nervilor periferici sau mușchilor.

Uneori, leziunile de la nivelul sistemului nervos sunt reversibile prin terapie anticancerigenă și imunosupresoare. Există însă riscul de a se ajunge la degradarea gravă și ireversibilă a sistemului nervos. Tratamentul poate preveni alte deteriorări suplimentare, reduce din simptome și oferi o calitate a vieții mai ridicată pentru pacient.

Disautonomie. Simptome

Simptomele pot fi:

  • afectarea funcționării glandelor sudoripare
  • afectarea funcțiilor excretorii (defecație: diaree, constipație; urinare)
  • tulburări cardiace: tahicardie, dureri
  • dificultăți respiratorii
  • oboseală
  • iritabilitate
  • amețeli

Disautonomie. Cauze

  • factori ereditari
  • afecțiune nervoasă degenerativă (disautonomie primară)
  • disautonomie secundară care poate fi cauzată de: alcoolism, o boală autoimună, diabet, HIV/SIDA, scleroza multiplă, boala Parkinson, sindromul Eaton-Lambert, sindromul Ehlers-Danlos, sindromul Guillain Barre, boala Lyme, amiloidoză, leziune a măduvei spinării
  • disautonomia ca formă a sindromului paraneoplazic, precum și alte forme de sindroame paraneoplazice nu sunt cauzate de celulele cancerigene care afectează direct funcționarea sistemului nervos, de metastaze sau de alte complicații precum infecții sau efecte secundare ale tratamentului anticancerigen. În schimb, se produc ca urmare a supra-activării sistemului imunitar. Se consideră că sindroamele paraneoplazice sunt cauzate de anticorpi și de celulele albe ale sângelui (celulele T) care, în loc să atace doar celulele cancerigene, atacă de asemenea celulele normale ale sistemului nervos și conduc la tulburări neurologice.

Disautonomie. Factori de risc

  • o formă de cancer, de exemplu cancer pulmonar,
  • o boală autoimună
  • alte tipuri de afecțiuni

Tratament pentru disautonomie

Primul gest

  • prezintă-te la medic pentru stabilirea diagnosticului și recomandarea tratamentului optim

La ce să te aștepți atunci când te prezinți la medic?

Prezintă-te la medic în cazul în care manifești vreunul dintre simptomele enumerate mai sus sau suspectezi că suferi de această afecțiune.

Pregătirea pentru consultație

Ce ai de făcut în vederea consultației inițiale:

  • întreabă atunci când faci programarea dacă există unele restricții, de exemplu alimentare
  • notează pe o foaie de hârtie toate simptomele pe care le-ai observat
  • întocmește o listă cu medicamentele pe care le iei, inclusiv vitamine sau suplimente alimentare
  • nu uita să menționezi orice incident recent survenit în viața ta

Pentru disautonomie sunt câteva întrebări  de bază pe care trebuie să i le pui medicului:

  • Ce analize se pot face?
  • Ce variante de tratament există?
  • Ce riscuri există?
  • Mai am și alte probleme de sănătate. Cum le pot gestiona pe toate?

La ce să te aștepți de la medic?

Medicul îți va pune mai multe întrebări și ar trebui să fii pregătit să răspunzi într-un timp cât mai scurt. Iată ce ar putea să te întrebe:

  • Când au apărut simptomele?
  • Simptomele s-au agravat în ultima vreme?
  • Ați fost diagnosticat cu cancer?
  • Aveți cazuri de cancer în familie?
  • Ce medicamente luați?
  • Ce suplimente alimentare luați?
  • Suferiți de o boală autoimună?
  • Ce simptome aveți?

Stabilirea diagnosticului pentru disautonomie

Există numeroase teste care pot fi aplicate în funcție de simptomele prezentate de pacient, printre care:

  • analize de sânge
  • măsurarea tensiunii sangvine
  • măsurarea ritmului cardiac
  • testarea reflexelor (sistemului nervos autonom)
  • biopsie de țesut nervos
  • EKG
  • test de hiperventilație
  • testarea cantitativă a reflexului sudomotor axonal
  • puncție lombară

Tratament clasic pentru disautonomie

  • imunosupresoare
  • anticonvulsive
  • tratament cu Botox

Tratament naturist pentru disautonomie

Atenție: nu urma un tratament naturist decât ca și complementar celui convențional, recomandat de medic. Consultă-te cu medicul înainte de administrarea oricărui supliment alimentar sau remediu naturist pentru această afecțiune.

Curcumină

Vitamina C

Suc de aloe vera

Pudră de ciuperci reishi:

  • sub formă de capsule

Usturoi:

  • sub formă crudă sau capsule cu pudră de usturoi

Lifestyle și modalități de prevenție:

  • dietă cu multe fructe și legume proaspete, pește, cereale integrale
  • eliminarea zahărului din alimentație și a alimentelor procesate

Sursa foto: Pixabay

Loading...
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Atunci când ai o problemă de sănătate trebuie să te prezinți la medic pentru consultație și eventual trimiteri la specialist și analize.
De altfel, indiferent dacă prezinți sau nu simptome ale unor boli, este important să faci anual un control medical general, care să includă analize și investigații