HomepageSeparatorSănătateSeparatorTratamente naturiste

Dermatomiozita

Dermatomiozita este o boală inflamatorie idiopatică cu semne cutanate caracteristice ce apare atât la adulţi cât şi la copii. Aceasta e o boală sistemică ce afectează cel mai frecvent pielea şi muşchii, dar poate afecta şi articulaţiile, esofagul, plămânii şi rar inima.

Dermatomiozita este o boală de colagen autoimună majoră, alaturi de lupusul eritematos și de sclerodermie, caracterizată prin sindrom miozitic inflamator și asociată cu manifestări cutanate, viscerale și alterarea stării generale.

Mai este numită și polimiozită, iar cum reiese din denumiri, afectarea principală este țesutul muscular (polimiozită), împreună cu cel cutanat (dermatomiozită), în ambele structuri apărând modificari degenerative progresive și manifestări inflamatorii.

Dermatomiozita. Simptome

Cele mai frecvente simptome ale dermatomiozitei sunt modificările la nivelul pielii, care constau în iritaţii localizate în jurul pleopelor, coatelor, genunchilor, pieptului sau spatelui, însoţite de mâncărime. Boala se mai manifestă și prin slăbiciune musculară care se agravează în timp şi care debutează la nivelul gâtului sau braţelor, extinzându-se treptat la nivelul picioarelor.

Dermatomiozita. Cauze

Adevărata cauză pentru care apare dermatomiozita este încă necunoscută. Dar afecțiunea în sine are multe în comun cu bolile autoimune. În acestea, sistemul imunitar atacă în mod eronat țesuturile organismului. Vasele de sânge mici din țesutul muscular sunt afectate în mod deosebit de dermatomiozită. Celulele inflamatorii înconjoară vasele de sânge și, în cele din urmă, duc la distrugerea fibrei musculare.

Dermatomiozita, Complicații

În cazul în care suferi de slăbiciune musculară sau observi apariția unei eczeme inexplicabile, e cazul să iei legătura cu medicul. Netratată corespunzător, dermatomiozita poate dezvolta complicații precum:

  • Dificultăți la înghițire. IDacă sunt afectați mușchii esofagieni, pot apărea tulburări la înghițire, așa-numita disfagie. Aceasta poate duce la scăderea în greutate și la malnutriție.
  • Pneumonie de aspirație. Dificultatea de a înghiți mai poate duce și la inspirarea bolului alimentar sau a lichidelor, inclusiv a salivei. Acestea pot ajunge până la nivelul plămânului, fenomen cunoscut ca pneumonie de aspirație.
  • Tulburări respiratorii. Dacă boala afectează mușchii pieptului, s-ar putea să apară tulburări respiratorii, precum gâfâitul sau respirația accelerată.
  • Depozite de calciu. Astfel de depozite anormale se pot localiza în mușchi, la nivelul pielii și al țesutului conjunctiv (calcinoza). Aceste depozite sunt mai frecvente la copiii cu dermatomiozită și se dezvoltă în fazele timputii ale bolii.

Dermatomiozita. Boli asociate

Dermatomiozita poate duce la apariția altor afecțiuni sau poate crește riscul pacientului de a dezvolta astfel de boli, cum ar fi:

  • Sindromul Raynaud. Această afecțiune duce la albirea degetelor de la mâini și de la picioare, a obrajilor, nasului, la expunerea la temperaturi scăzute.
  • Boli ale țesutului conjunctiv. Boli precum lupusul, artrita reumatoidă, sclerodermita și sindromul Sjogren pot apărea odată cu dermatomiozita.
  • Boli cardiovasculare. Dermatomiozita poate cauza inflamații ale mușchilor inimii, fenomen cunoscut ca miocardită. O mică parte a celor care au dermatomiozită suferă de insuficiență cardiacă congestivă și aritmii cardiace.
  • Boli pulmonare. Boala pulmonară interstițială poate apărea odată cu dermatomiozita. Boala pulmonară interstițială se traduce printr-un grup de tulburări care provoacă cicatrizarea (fibroza) țesutului pulmonar. Și face ca plămânii să fie rigizi, duri. Printre simptome se numără tusea seacă și respirația accelerată.
  • Cancer. Dermatomiozita la adulți sporește riscul de a dezvolta cancer. În mod special apar forme de cancer cervical, pulmonar, pancreatic, de sân, ovarian și la nivelul tractului digestiv. Riscul de cancer crește odată cu înaintarea în vârstă. Deși se pare că apare după aproximativ trei ani de la diagnosticarea dermatomiozitei. Totuși, este posibil ca dermatomiozita să se declanșeze după ce s-a primit un diagnostic de cancer.

Dermatomiozita. Diagnostic

În cazul în care medicul curant suspectează dermatomiozita, poate recomanda următoarele investigații medicale:

  • Analize de sânge. Acestea îi permit medicului să observe eventualele niveluri ridicate ale enzimelor musculare, precum creatinkinaza (CK) și aldolaza. Nivelurile crescute arată deteriorarea musculară. Analizele de sânge mai pot detecta autoanticorpi asociați cu diferite simptome ale dermatomiozitei, care pot fi de folos în determinarea celui mai bun tratament.
  • Radiografia pieptului. Această investigație simplă poate observa semne ale tipului de leziune pulmonară care apare, de obicei, odată cu dermatomiozita.
  • Electromiograma. Un medic specialist introduce un electrod cu ac fin prin piele direct în mușchiul care trebuie testat. Se măsoară activitatea electrică pe măsură ce te relaxezi sau încordezi mușchiul. Eventualele modificări apărute pot confirma leziunea musculară. Doar medicul poate stabili care mușchi sunt afectați.
  • MRI. Examenul prin rezonanță magnetică scanează și oferă imagini detaliate de la nivelul mușchilor. Spre deosebire de biopsia musculară, MRI depistează inflamația dintr-o zonă mai mare musculară.
  • Biopsia de piele sau mușchi. Se prelevează o bucățică de piele sau din mușchi pentru a fi analizată în laborator. Mostra de piele poate ajuta la confirmarea diagnosticului. Biopsia de mușchi poate scoate la iveală inflamația din mușchi sau alte probleme, precum leziunile sau infecția. Dacă diagnosticul se confirmă în urma biopsiei de piele, nu mai este necesară și cea de mușchi.

Dermatomiozita. Tratament

Din păcate, nu există un tratament care să vindece boala. Dar medicamentele pot îmbunătăți starea pielii și a mușchilor. Cu cât se începe mai repede tratamentul cu atât efectele lui sunt mai bune.

Medicmente

Tratamentul pentru dermatomiozită conține:

  • Corticosteroizi. Drugs such as prednisone can control dermatomyositis symptoms quickly. But prolonged use can have serious side effects. So your doctor, after prescribing a relatively high dose to control your symptoms, might gradually reduce as your symptoms improve.
  • Corticosteroid-sparing agents. Aceste medicamente se utilizează împreună cu un corticosteroid pentru a scădea dozajul și efectele adverse ale corticosteroidului. Cele mai cunoscute două medicamente pentru dermatomiozită sunt azathioprina (Azasan, Imuran) și methotrexatul (Trexall).
  • Rituximab (Rituxan). Utilizat mai frecvent pentru tratamentul artritei reumatoide, rituximab este o opțiune dacă tratamentul inițial nu este eficient.
  • Medicamente împotriva malariei În cazul unei eczeme persistente, medicul ar putea prescrie tratament antimalarie, cum ar fi hydroxychloroquina (Plaquenil).
  • Protecție solară. Protejarea pielii la expunerea la soare este importantă. se face prin aplicarea de creme de protecție și prin purtarea de haine corespunzătoare.

Terapii

În funcție de severitatea bolii, medicul curant poate recomanda:

  • Terapie fizică. Un terapeut vă poate arăta exerciții menite să ajute la menținerea și îmbunătățirea forței și flexibilității. Tot acesta  poate face recomandări cu privire la nivelul de dificultate potrivit pacientului.
  • Logopedie. Dacă mușchii care ajută la înghițit sunt afectați, se impune tratamentul logopedic. Acesta ajută să învățăm cum să ne adaptăm la schimbările survenite.
  • Îmbunătățirea dietei. Pe măsură ce boala evoluează, mestecarea și înghițirea se produc tot mai greu. Un nutriționist specialist vă poate învăța cum să vă preparați mâncăruri ușor de mâncat.

Tratament chirurgical și alte metode

  • Imunoglobulină intravenos (IVIg). IVIg este un produs din sânge purificat, care conține anticorpi sănătoși de la mii de donatori. Acești anticorpi pot opri daunele cauzate de anticorpii care atacă mușchii și pielea în dermatomiozită. Se administrează prin perfuzie. Tratamentu IVIg este foarte scump și ar putea necesita administrări repetate pentru efect de lungă durată.
  • Intervenții chirurgicale. Chirurgia poate fi considerată ca opțiune de tratament. Poate înlătura depozitele de calciu dureroase și previne infecțiile recurente.

Tratament naturist

Se recomandă protecția sporită a pielii la expunerea la soare. Pentru că eczemele reacționează prost sub razele soarelui.

La ce să te aștepți de la vizita la medic

Mai întâi, se merge la medicul de familie. Acesta te va îndruma către un specialist în tratamentul artritei sau un reumatolog, precum și la un specialist în disfuncțiile nervoase, mai exact un neurolog.

Ce poți face tu

Pregătește o listă care să includă:

  • Descrierea detaliată a simptomelor și când au debutat
  • Informații referitoare la alte probleme medicale pe care le ai tu sau părinții ori frații
  • Toate medicamentele și sumplimentele alimentare pe care le iei și dozele lor
  • Întrebări tde adresat medicului

Ia cu tine un prieten sau un membru apropiat al familiei, dacă se poate, ca să-ți amintească ce să întrebi și ce ai discutat cu medicul.

Întrebări de adresat medicului:

  • Ce anume îmi provoacă simptomele?
  • Care ar fi alte cauze posibile?
  • Este posibil ca simptomatologia să se modifice în timp?
  • Ce fel de investigații sunt necesare? Este nevoie de pregătiri speciale înainte?
  • Există tratamente disponibile pentru boala mea? Pe care mi-l recomandați?
  • Mai am și alte boli. Cum pot să fac să mă descurc cât mai bine?
  • Aveți broșuri sau alte materiale informative pentru mine? Care dintre website-uri sunt recomandate?

Nu ezita să întrebi despre orice te frământă.

La ce să te aștepți de la medic

Este posibil ca medicul să îți pună întrebări precum:

  • Boala dumneavoastră a debutat brusc sau treptat?
  • Vă simțiți obosit încă de la primele ore după trezire?
  • Boala vă limitează activitățile obișnuite?
  • Cineva din familia dumneavoastră a mai fost diagnosticat cu vreo afecțiune a mușchilor?
  • Există ceva care vă ameliorează simptomatologia și ce anume?
  • Există ceva care vă agravează simptomele și ce anume?