Ne aduc liniște cu privirile lor inocente și ne dăruiesc mai multă iubire decât am putut spera. Astfel de oameni s-au grupat sub numele Asociația Sache și în prezent construiesc Sache Hospital în comuna Tărtășești. Spitalul este în prezent „la gri”, fiind construit cu ajutorul a 350.000 EURO strânși din donații. 110.00 EURO mai lipsesc ca Asociația Sache să finalizeze proiectul în această vară.

Aici se va putea trata gratuit fiecare animal aflat în nevoie, singur sau dintr-o familie vulnerabilă, iar restul categoriilor vor beneficia de prețuri sociale pentru servicii, fiind reinvestiți în cauză 90% din profit.

Până când spitalul va intra în funcțiune (inclusiv cu ajutorul celor care vor dona 2 euro printr-un mesaj cu textul VET la 8845) asociația se ocupă tot de blănoși, la Sache Vet Clinic.

În 8 ani de la lansare, clinica Sache Vet Clinic a sterilizat aproximativ 100,000 de animale, a tratat și ajutat 12.000 de cazuri gratuit, indiferent de complexitate, a plasat spre adopție aproape 2,000 căței și pisici și a desfășurat peste 50 de campanii naționale de sterilizări. Cifre multe și mute, dar în spatele lor sunt suflete nevinovate.

Am stat de vorbă cu membrii asociației în 4 aprilie, de Ziua Internațională a Animalelor fără Stăpân, pentru a vedea dacă situația animalelor fără stăpân din România s-a mai schimbat din 90 încoace, cum poate adopta cineva un prieten necuvântător de la ei și la ce ar trebui să se aștepte imediat după aceea.

Și poate că deviza care ar trebui reținută de cineva care are astfel de gânduri este aceasta: ”Se spune că unui câine îi ia în cel mai rău caz 3 zile să iasă din sperietură, 3 săptămâni să realizeze ce i se întâmplă și 3 luni să ajungă să creadă că și-a găsit familia în sfârșit. Dar de obicei, majoritatea simt asta din primele 3 secunde”.

Și cu tristețe am aflat că, în continuare, în România, ”deși toți câinii iubesc la fel, în fiecare zi mor mult prea mulți”. Această realitate se poate schimba cu puțină sau mai multă bunăvoință din partea tuturor, pentru că soluții există.

– Există statistici referitoare la animalele fără stăpân în România? Câți câini, câte pisici ar fi? Comparativ cu alte țări, cum stăm?

Cifre oficiale și relevante, actuale, nu există, pentru că cele mai multe animale nu sunt înregistrate, iar acțiunile de control sunt rare și doar în câteva județe.

Câini înregistrați sunt foarte puțini, deși microciparea este obligatorie prin lege.

Pentru pisici nu există legislație de management, dar a fost înaintat un proiect în Parlament care așteptăm să fie retras, pentru că este o replică a metodei ineficiente care se aplică la câini, posibil cu o implementare mult mai dificilă dar rezultate la fel de crude.

Chiar și în aceste condiții, la nivel european, România este printre țările cu cele mai multe animale de companie pe cap de locuitor. Peste 70% dintre români declară că și-ar dori ca acestea să fie tratate mai bine.

Suntem și singura țară care nu a reușit să implementeze un management uman și eficient și se confruntă încă în 2024 cu această problemă, la acest nivel, deși există soluții simple, dovedite.

– Comparativ cu România anilor 90 s-a schimbat ceva? S-a schimbat comportamentul oamenilor?

Da, considerăm că s-au schimbat foarte multe, însă doar la nivelul societății civile. Organizațiile de protecție a animalelor au din ce în ce mai mult acces la informații, programele internaționale de management al populațiilor de câini și pisici sunt mai accesibile, organizațiile sunt mai vocale, oamenii conștientizează tot mai mult nevoia de a reduce violența, în discursul public apare tot mai mult tema drepturilor animalelor, campaniile de sterilizare gratuită au cunoscut o creștere impresionantă, tot mai mulți medici se implică social și exemplele pot continua.

La nivel de stat însă, din păcate, am rămas tributari unor metode inumane de gestionare, falimentare și medievale. Drept urmare, situația și numărul animalelor fără stăpân s-a agravat.

Este nevoie de sterilizare în masă și deținere responsabilă, altfel câinii și pisicile din jurul nostru se reproduc necontrolat și fie sunt vândute pe internet, fie sunt abandonate sau chiar omorâte fără milă.

– Concret, cine va putea aduce pacienți blănoși în spitalul pe care îl construiți? Care vor putea fi tratați gratuit?

Oricine poate aduce animale la spital și vor fi tratate după prioritatea urgențelor medicale, respectiv internate după capacitate.

Gratuit vor fi tratate animalele singure, găsite pe stradă în situații de urgență, implicate în accidente grave etc. De asemenea, gratuit vor mai fi tratate cele provenind din familii vulnerabile.

În rest, animalele care ajung în clinica noastră Sache Vet Clinic, unde ne desfășurăm momentan activitatea până când spitalul va fi gata, beneficiază de prețuri sociale, iar profitul este reinvestit apoi în cauză în proporție de peste 90%. Așadar, fiecare consultație este și o faptă bună.

– Pentru restul, pe ce criterii îi veți primi, pentru că, probabil, vor fi mulți? Prețul cu cât va fi mai mic față de o clinică veterinară privată?

Pentru a fi considerat parte dintr-o familie vulnerabilă și a beneficia de tratament gratuit, persoanele care aduc animalele trebuie să facă dovada ca au statut de asistat social. Pentru restul, vom prioritiza în funcție de urgențe, iar prețul este cu până la 50-60% mai mic decât în cazuri normale.

– Cum poate adopta cineva un câine sau o pisică de la voi? Unde îi poate vedea?

Fiind o instituție medicală, majoritatea animalelor care ajung la noi sunt cazuri grave, care necesită ulterior o atenție deosebită.

Acestea se pot vedea la clinica noastră din Tartășești, Str. Liliacului nr 7. Cei interesați de a face un astfel de gest cu impact mare trebuie sa completeze un chestionar și un contract de adopție. De asemenea, voluntarii sunt mereu bineveniți.

Aici se pot vedea o parte din cei care așteaptă un suflet generos să le ofere un cămin stabil: https://www.facebook.com/reel/373755305123336.

asociatia-sacheSeparatorVEZI  GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

– De ce ar adopta de la voi și nu ar cumpăra unul?

Un câine adoptat este mai recunoscător, se bucură mai mult de viață și este dovada vie zilnică a impactului faptelor bune. Aceste codițe fericite vin de circa 20 de ori pe zi la stăpânul lor să-și arate afecțiunea sau să se joace și sunt mereu disponibile.

Pentru adopție se găsesc câini de toate rasele, mărimile și culorile; cei de rasă mixtă par chiar mai rezistenți la boli și cu mai multe caracteristici pozitive, fiind o combinație de gene din alte rase.

În plus, atunci când ai un câine trebuie să faci și mișcare, dezvoltând un stil de viață mai sănătos, și avantajeze nu se opresc aici.

Ce e mai puțin cunoscut e că este ilegal să cumperi câini care nu au Pedigree. Din punctul nostru de vedere nu este nici etic, având atâtea opțiuni printre cei pe care, dacă nu-i alege nimeni, îi așteaptă sigur eutanasierea. Deși toți câinii iubesc la fel, în fiecare zi mor mult prea mulți.

– Ce condiții trebuie să îndeplinească o persoană pentru a putea adopta?

În primul rând, trebuie să fie iubitor de animale în adevăratul sens al cuvântului. Să dea dovadă de multă responsabilitate și asumare, pentru că primește un membru nou în familie, care necesită timp și resurse financiare.

Dar sunt și situații în care cel care salvează sau adoptă un câine are un program încărcat – caz în care oricum viața lui este mai bună decât abandonat în stradă. În situația în care persoana nu mai dorește câinele din varii motive, acesta îl poate returna la noi.

– Ce-ar trebui să știe cineva aflat la prima adopție?

Că este un om minunat care face lumea mai bună pentru animale. Și ca orice animal are nevoie de acomodare. Se spune că unui câine îi ia în cel mai rău caz 3 zile să iasă din sperietură, 3 săptămâni să realizeze ce i se întâmplă și 3 luni să ajungă să creadă că și-a găsit familia în sfârșit. Dar de obicei, majoritatea simt asta din primele 3 secunde.

Apoi e bine de știut nevoile lor de bază: 3 plimbări pe zi la câini, sau 2 în cazuri extreme, și să nu fie lăsați singuri mai mult de 8-10 ore pe zi, iar pisicile să nu fie lăsate singure mai mult de câteva zile, cât mai rar.

Oricum, pentru un cățel salvat din adăpost sau pentru o pisică luată din stradă, o viață în care te așteaptă liniștit câteva ore pe zi este o binecuvântare. Cu sprijin și informații la dispoziție, va fi cel mai probabil cea mai bună experiență din viața sa și a animalului.

– Ce-ar trebui să știe cineva care ar vrea să adopte un câine și ce-ar trebui să știe o persoană care și-ar dori o pisică? Stilul de viață al cuiva e mai potrivit pentru a avea un câine sau o pisică?

În primul rând contează ce iubește mai mult și cu cine are o chimie mai bună. Apoi trebuie luați în calcul ceilalți factori.

Pentru persoanele cu probleme de mobilitate sau care călătoresc mult cu mașina/avionul, pisica poate fi o soluție mai potrivită deoarece nu necesită plimbări și este mai simplu de transportat. Există însă și pisici cărora nu le plac deplasările – depinde de la caz la caz.

Dacă cineva vrea să testeze cum ar fi experiența, poate lua întâi un animal în foster, pentru a le găzdui gratuit sau contra-cost până la adopție. Acest pas este foarte important, pentru că mărește șansa de adopție responsabilă a animalului. Avem nevoie de o rețea de foster națională, formată din persoane fizice și juridice, în detrimentul adăposturilor care devin uneori asemenea unor lagăre.

– În cât timp spunem că o pisică s-a adaptat la noua casă și stăpâni și în cât timp un câine?

Atunci când doarme, mănâncă și, la modul ideal, se joacă și arată semne de afecțiune, putem spune că pisicul sau câinele s-a adaptat. Depinde de trecutul animalului și, deseori, de modul în care este primit. Dacă la început animalul este timid, este bine să-l lăsăm 3 zile să se acomodeze cu schimbarea și locul nou.

– Țineți legătura cu cei care adoptă?

Sigur, fiecare adoptator se obligă prin contract să ne furnizeze informații și foto/video cu starea animalului. Mai des la început și apoi mai rar.

De asemenea, vrem sa ne asigurăm ca fiecare acomodare decurge bine mai ales în primele zile, de aceea ținem legătura și telefonic ca să răspundem la orice întrebări apar pe parcurs.

– S-a întâmplat ca o persoană să adopte și apoi să revină cu animalul la voi, pentru a-l înapoia? Cum a motivat?

Da, au fost și astfel de cazuri. Motivația a fost faptul că realitatea nu a corespuns cu așteptările. La fel ca în cazul copiilor, un câine sau o pisică produce o schimbare în viața noastră și este nevoie de flexibilitate. Dacă așteptările sunt realiste și iei în calcul faptul că o ființă intră în viața ta cu nevoi și funcții biologice, cu timpul te obișnuiești cu noua dinamică.

– Cuiva care ar putea spune că un animal de companie e prea costisitor, ce i-ați spune? De fapt cum stau lucrurile? Ce cheltuială ar prespune lunar?

Aceasta este exact esența medicinei sociale veterinare. Ca oamenii, câinii au aceleași boli care devin uneori foarte costisitoare, mai ales pentru ca nu există un sistem public la care se poate apela.

Pentru iubitori de animale din categoria vulnerabilă se găsesc soluții materiale de tipul hrană sau tratamente dacă iau legatura cu organizații sau salvatori, însă în general o adopție responsabilă sau cumpărarea unui câine presupune un buget lunar de câteva sute de lei, în funcție de talia animalului și nivelul de calitate al hranei sau nevoi speciale precum alergii.

– În spital se lucrează pe bază de voluntariat sau nu? De voluntari aveți nevoie?

Având activitate medicală, pentru bunăstarea animalelor cazate și activitățile de pe teren sau online, nu putem lucra pe bază de voluntariat în clinică sau viitorul spital. Voluntari avem foarte rar, dar sigur că ne-ar fi util să fie cineva și permanent.

– Cât de des se întâmplă ca angajații voștri să adopte ei înșiși?

Astfel de situații se întâmplă mereu, în 100% din cazuri. Nu există niciun medic, angajat, asistent care să nu se fi atașat permanent de vreunul din rezidenții noștri.

– Care este cel mai vechi locatar al vostru? De ce nu fost adoptat?

Cel mai vechi este cățelul Sache, care ne-a inspirat în toate proiectele noastre. El are o poveste universală, cu un destin similar milioanelor de animale abandonate și rănite de pe stradă.

Din fericire, acesta a putut fi salvat la timp cu ajutorul fondatoarei Laura Fincu și a altor studenți din București. El nu a fost adoptat pentru ca este o fire rebelă și a vrut să ne rămână alături. Acum are 17 ani, trăiește liniștit alături de noi și supervizează construcția spitalului.

– Ce animale se adoptă cel mai greu și de ce?

La nivel global, se adoptă mai greu cățeii și pisicile de culoare neagră, din cauza superstițiilor legate de ghinionul pe care l-ar putea aduce sau faptul că au un aspect simplu.

Se adoptă greu, de asemenea, cățeii de talie mare deoarece de cele mai multe ori au nevoie de spațiu, de mișcare, de implicare, și nu mulți oameni dispun de astea. În aceeași situație sunt și animalele în vârstă sau cu dizabilități, pentru că prezintă o responsabilitate în plus.

La nivel de țară, se adoptă greu, se cumpără mult și se abandonează și mai mult. Recomandarea noastră pentru cei care vor neapărat să cumpere un câine este ca acesta să fie cu Pedigree, nu online, din canise ilegale, iar mai apoi să-l sterilizeze și să-i adopte minim un prieten pentru el.

– În străinătate mulți oameni adoptă ”seniori”, pentru a le asigura o bătrânețe liniștită. La noi s-a împământenit acest obicei?

Din păcate nu, în afară de adopții ocazionale, câinii seniori din țară mor în adăposturi sau pe străzi, apăsați de boli sau de viața pe care au îndurat-o, din cauza faptului că devine mai costisitor să te îngrijești de un animal în etate.

Este o mare pierdere, pentru că un câine bătrân, mai ales care a supraviețuit singur, este demn de mult respect și iubire pentru înțelepciunea sa.

– Ce le-ați transmite celor care spun că mai bine ar ajuta un om decât un animal aflat în nevoie?

Vă mulțumim pentru o întrebare de care ne lovim foarte des. În primul rând, noi ajutăm foarte mulți oameni prin preluarea atâtor cazuri grave zilnic, de ani de zile, din toate colțurile țării. În plus, noi, cei care ne ocupăm cu protecția animalelor, nu ajutăm doar animale singure, ci și din familii vulnerabile, care nu au bani să le trateze atunci când sunt bolnave. Pe lângă programul social, nu de puține ori tratăm sau ajutăm financiar de la distanță animale pe care nu le-am văzut și nu le vom vedea niciodată.

Dacă acești oameni care consideră că e greșit să ajutăm animalele au ajutat deja suficient de mulți oameni pe parcursul vieții lor, atunci este momentul ca ei să descopere adevărata relație om-animal, cu bucurile, datoriile și frumusețea ei!

Vezi și Top 4 beneficii pe care un câine le poate aduce în viața ta dar și Plante la ghiveci sigure pentru câinele tău


Urmărește-ne pe Google News
PE ACELAȘI SUBIECT
   
Parteneri
Parteneri
Vedete
Parteneri
Parteneri
Parteneri
Horoscop