Florile vântului, anemonele delicate sunt înrudite cu ranunculus, o altă floare surprinzător de frumoasă și colorată, pe care o poți crește în ghivece începând din februarie. Anemonele sunt plantate de obicei în grădini începând cu luna aprilie pentru a înflori spre final de vară și la începutul toamnei. Dar poți să cultivi anemone la ghiveci chiar din luna februarie pentru a te bucura mai devreme de florile lor!

Cum faci diferența între soiurile de anemone

Anemone de pădure sau Florile Paștelui

Floarea vântului, Anemone blanda, este cel mai cunoscut soi. Ea crește din tuberculi noduroși și poartă frumoase flori albastre, roz sau albe.

Anemone coronaria crește și ea din tuberculi, dar are o creștere mai înaltă, cu flori strălucitoare, de primăvară târzie, și este folosită adesea în buchete.

Anemona de pădure, Anemone nemorosa, este o anemonă iubitoare de umbră care crește din rizomi. Are flori albe delicate la începutul primăverii și este răspândită în zonele de dealuri cu păduri de foioase din sudul și din centrul țării. Ele înfloresc de obicei în preajma Paștelui și sunt cunoscute drept florile Paștelui. Adesea, le găsești înflorite în poieni pe lângă viorele.

Anemonele provin din Europa și Marea Mediterană. Toate sunt perene, dar se ofilesc după înflorire pentru a deveni latente vara și toamna, crescând din nou în primăvara următoare. 

Anemone blanda și Anemone nemorosa sunt rezistente, dar Anemone coronaria este cel mai bine cultivată în ghivece pe care le poți ține în spații protejate peste iarnă. Aceste anemone cu flori de primăvară nu trebuie confundate cu anemonele japoneze, Anemone hupehensis și Anemone x hybrida. Acestea sunt mult mai mari și înfloresc la sfârșitul verii și toamna.

Cum se pregătesc rizomii de anemone pentru plantare

Fie că vrei să cultivi anemone în ghivece sau în grădină, rizomii se pregătesc din timp. Ei au aspectul unor tuberculi noduroși, de cele mai multe ori este chiar dificil să îți dai seama cum să îi pui corect în pământ, pentru că nu se știe de unde vor porni rădăcinile și de unde vor porni frunzele.

În primul rând, rizomii se înmoaie în apă ușor călduță timp de 5 – 6 ore. Ei își vor dubla dimensiunea, dacă sunt sănătoși și pregătiți să încolțească.

Bine hidratați, rizomii de anemone se plantează la orizontală, la 6 – 8 cm adâncime, într-un sol bine săpat și îngrășat cu humus și turbă. Anemonele au nevoie de un sol bogat și fertil pentru a face flori mari și frumoase.

În grădină, anemonele se udă doar după ce se usucă bine pământul la suprafață.

Un truc mic, dar important!

Nu planta niciodată anemone lângă narcise, zambile și ghiocei. Aceste flori de primăvară au bulbi otrăvitori și secretă anumite substanțe pentru a se apăra, dar sunt toxice pentru alte specii de flori mai delicate.  

Cum să cultivi anemone în ghivece

Dacă ai o terasă sau un balcon închis și însorit, poți să cultivi anemone la ghivece încă din luna februarie. Bulbii se hidratează câteva ore, apoi se plantează în ghivece cu diametre de 15 – 20 de centimetri, de preferat ghivece din lut cu găuri mari de scurgere a apei.

La baza ghivecelor se pune un strat de câteva degete de pietriș fin și perlit, apoi se pregătește un sol bogat din humus, turbă, perlit și pământ cu fibre vegetale.

Bulbii de anemone se plantează la 4 – 5 cm adâncime în ghivece și la două degete distanță unii de alții. Ghivecele se țin într-un loc bine luminat, dar fără să ajungă soarele direct pe ele și să usuce pământul excesiv. Soiurile de anemone blanda sunt cele mai potrivite pentru ghivece, deși nu vor produce flori mari și dese precum cele plantate în grădină de toamna.

Cultivate în ghivece din luna februarie, anemonele vor răsări la început de martie. Dacă nopțile sunt prea reci, ghivecele se țin pe terase și balcoane, dar dacă vremea se încălzește și sunt peste 5 grade noaptea, ghivecele pot fi scoase afară. Din aprilie te vei bucura de florile acestor plante delicate!

Anemonele necesită apă doar după ce se usucă bine stratul de deasupra ghiveciului. Excesul de apă duce la putrezirea rizomilor, de aceea este bine să ai ghivece largi, cu găuri mari de evacuare a surplusului de apă și pentru aerisirea substratului.