Zilele săptămânii aveau semnificații aparte în calendarele românești vechi și erau pline de superstiții colorate.

Marțea era un bărbat care aducea ghinion, pesemne moștenire de la zeul Marte pus mereu pe gâlceavă.

Sâmbăta era verișoara mai îndepărtată a sfintei Duminici și avea regulile ei după care drămuia lucrurile și timpul. Cine le încălca avea de-a face cu puterea ei răzbunătoare.

Obiceiul strămoșilor noștri de a personifica zilele săptămânii este moștenit, poate, din tradițiile antice care acordau anului, lunilor și zilelor puterea unor zei.

Cum erau zilele săptămânii în calendarele vechi

Ziua de luni era un bărbat tânăr, în putere, harnic și muncitor. Era considerată a zi bună, cu noroc pentru cei care muncesc și pentru cei care încep diverse treburi pe lângă casă și la serviciu. După ziua de odihnă de duminică, lunea este o zi propice pentru planificări, analize și proiecte, dar și pentru ideile creative sau pentru meșteșugurile artistice. Pentru cei născuți lunea se spunea că vor avea viață lungă și norocoasă.

Ziua de marți era personificată printr-un bărbat, Martolea, dar avea conotații negative. Marțea era considerată o zi cu ghinion. Nimeni nu începea ceva nou marți, orice ar fi fost acel lucru. Marțea nu-i de spor, nici de ajutor, umbla o vorbă prin bătrâni. Mai exista și superstiția că marțea are trei ceasuri rele și toți se fereau să dea bani, să cumpere, să se tocmească sau să construiască ceva în această zi nefastă.

Ziua de miercuri era reprezentată printr-o femeie bună, aflată la mijlocul vieții, o femeie împlinită și înțeleaptă. În unele zone se credea că miercurea este o tânără văduvă și nu se făceau petreceri. În schimb, femeile puneau cloștile miercurea, făceau leacuri din plante și lucrau cu spor pe lângă casă. Tot miercuri, bărbații începeau aratul sau coasa. Conform tradiției creștinești, miercurea se ținea post și se rugau toți la Maica Domnului pentru sănătate și pentru bunăstare.

Ziua de joi era adesea personificată printr-un bărbat tânăr, în puterea vârstei, holtei, harnic și înțelept. El era în căutare de mireasă, de aceea în multe zone din țară joia era ziua dragostei, a întâlnirilor și a declarațiilor de iubire. Cu toate acestea, circulau anumite superstiții despre Joimărița, sora cea rea a lui Joi, care încurca lucrurile și aducea pagube. În unele zone, bărbații opreau munca la câmp joia, de teamă să nu le strice culturile Joimărița, mai ales când trebuiau să pornească aratul și semănatul.

La sfârșit de săptămână erau zilele cele mai puternice

Ziua de vineri sau Sfânta Vineri era zi de post, chiar post negru în unele perioade din an, și o zi pe care țăranii o primeau cu un mare respect, fiind ziua în care a fost cruficat Iisus. Sfânta Vineri era o bătrână blajină, înțeleaptă și cu suflet foarte bun. Ea le purta noroc celor care o respectau, dar existau o mulțime de reguli și superstiții care aduceau interdicții vinerea. În această zi nu se cosea, nu se țesea, femeile nu aveau voie să împodobească, să își taie unghiile și să poarte părul despletit. Ele trebuiau să fie cât mai modeste și să umble cu capul acoperit, chiar și cele mai tinere.

Ziua de sâmbătă era și ea o zi bună, norocoasă, o zi fastă, în care erau bine primite întâlnirile, adunările, petrecerile, claca de femei unde coseau și împleteau împreună dota pentru măritiș. Sfânta zi de Sâmbătă erau un fel de verișoară bătrână și sfătoasă a Duminicii și era ziua în care oamenii se îngrijeau de familie, dar și de morții lor pentru care dădeau de pomană. Sâmbăta se muncea pe lângă casă, se făcea curat, femeile se dichiseau și se întâlneau tinerii, fete și băieți.

Ziua de duminică era zi sfântă, o zi plină de bucurie și de noroc, o zi ocrotită de Dumnezeu. Duminica nu se făceau treburi, nu se planta nimic, pentru că se uscau plantele, nu se cosea, nu se spăla, nu se ara și nici nu se culegeau roadele. Duminica, oamenii se îngrijeau de ei și de copiii lor, se îngrijeau de animale și musai mergeau la biserică la slujbă, apoi ieșeau în sat. Pe de altă parte, duminica era o zi bună pentru familii, pentru dragoste și pentru copii. Pe vremuri, se credea că cine este născut duminica are mare noroc în viață.