Într-o lume agitată, în care nimic nu e mai preţios ca bunăstarea, oamenii mai calcă încă ţara în lung şi-n lat, în căutarea leacului miraculos. Şi, atraşi de renumele unei ghicitoare, al unui duhovnic bătrân ori al unei icoane făcătoare de minuni, uită că minunea vindecării e poate chiar în ei.
În ţara asta a noastră, de care unii s-au plictisit şi fac orice să plece în lumea largă, în timp ce alţii, din afara graniţelor ar da oricât numai să păşească în anumite regiuni, există zone care ne fac să credem că suntem mai aproape de divinitate. În astfel de locuri, ai senzaţia că simţi pulsând inima pământului, vezi că starea de bine domneşte în jur, de la cel mai firav fir de iarbă, până la oameni. Cercetătorii au descoperit unul dintre aceste locuri, poate cel mai încărcat din punct de vedere energetic, tocmai în zona judeţului Vâlcea. După cum spun specialiştii, aici este punctul de întâlnire al paralelei 45, la jumătatea emisferei nordice a globului pământesc, cu meridianul 25, care marchează jumătatea Europei. Din punct de vedere fizic, acest petic de pământ, care începe undeva pe la Dealul Negru şi se întinde spre Valea Oltului, până pe la Sibiu, aproape că atinge perfecţiunea. Probabil că nu întâmplător a luat naştere în această zonă şi lanţul de staţiuni balneoclimaterice de renume, precum Călimăneşti, Căciulata, Ocnele Mari, Olăneşti, Govora. Căci efectul terapeutic al apelor este influenţat pozitiv tocmai de acest echilibru perfect. Se spune chiar că bolnavii care vin în aceste staţiuni şi se “încarcă” o vreme cu energia pozitivă a zonei ar putea să se vindece şi fără curele de apă. Pe lângă acestea însă, România se bucură de multe alte locuri minunate.
Pe malul drept al Dunării, la vreo 20 de kilometri de Călăraşi, aproape de paradisul antic de la Vicina, din cetatea “Păcuiul lui Soare”, se înalţă cu semeţie un loc binecuvântat, încărcat cu o puternică forţă spirituală, Mânăstirea Dervent. Se spune că pe aceste meleaguri s-ar fi săvârşit, decenii la rând, fapte miraculoase. Credinţa din sufletele celor ce s-au rugat la “crucile de leac” le-a adus multora vindecarea, lăsând în urmă cârjele de care s-au sprijinit vreme îndelungată, ca mărturie a tămăduirii lor. Mai mult, unele persoane au mărturisit în declaraţii oficiale, în faţa autorităţilor locale, felul în care şi-au găsit leacul bolilor la Dervent. Nu e vorba de nimic altceva decât de puterea slujbelor speciale şi a moliftelor Sfantului Vasile cel Mare, rostite cu mult har de către preoţii mânăstirii. Până şi animalele şi-au găsit vindecarea aici, iar apa din Izvorul Sfântului Andrei a ajutat nevăzători să privească lumina zilei. Minunile de la Dervent dovedesc fără strop de îndoială că Dumnezeu a întins aripi de îngeri asupra acestui loc, căci orice credincios ce a păşit o dată pragul mânăstirii, simte nevoia lăuntrică de a reveni iar şi iar.
E un loc, în România, în care poate fi găsit leac până şi acolo unde descântecele şi “hapurile” nu-şi mai au rostul: Schitul Şatra lui Pintea sau Şatra Pintii, cum obişnuiesc localnicii din Ţara Lăpuşului să-l numească. Izvoarele făcătoare de minuni, din vecinătatea Târgului Lăpuş, muntele sfânt şi fântâna cu apă tămăduitoare ale haiducului Pintea apar în toate doinele vechi româneşti. Bătrânii povestesc cum apa se făcea odată “ca untu’” şi vindeca orice boală.
În judeţul Bihor, la Mânăstirea Izbuc sălăsluieşte un izvor cu apă tămăduitoare. Numele mânăstirii vine de la un firicel de apă ce izvorăşte chiar în incinta lăcaşului monahal din satul Ponoarele. La Izbuc, apele izvorului curg ciudat, intermitent, la intervale de 15-30 de minute şi se transformă în leac vindecător în Vinerea Luminată. Cei ce aleg să străbată cale lungă numai pentru a simţi puterea miraculoasă a apei nu pleacă niciodată dezamăgiţi, căci oricât de gravă ar fi boala de care suferă ea îşi găseşte alinarea aici.
Ţinutul Dobrogei este bogat în locuri şi obiecte făcătoare de minuni. Unul dintre ele este şi Schitul Crucii de la Coslogeni, obiect de cult tocmai din anul 1620. De-a lungul veacurilor, oamenii care veneau aici şi se rugau primeau ajutor de la Dumnezeu. Mulţi bolnavi şi-au găsit vindecarea, cei ce nu puteau vorbi au primit grai în dar, iar orbii şi-au recăpătat vederea. Lumea spune că, în timp, Sfânta Cruce ar fi crescut în înălţime. Şi numai Dumnezeu ştie cum, la zi de sărbătoare, Crucea de leac se umple de mir tămăduitor.
Vizitează Cheile Dobrogei!
Puţină lume ştie că pe teritorul României există o singură mânăstire armenească şi aceea se află în apropierea oraşului Suceava, la Haigadar. Purtând hramul Adormirii Maicii Domnului, data de 15 august reprezintă o sărbătoare de prim rang. Dar credincioşii ştiu că în orice zi din an la Hagigadar se împlinesc şi cele mai ascunse dorinţe. Pentru aceasta însă, trebuie să urci dealul mănăstirii în genunchi, să înconjori biserica de trei ori, tot în genunchi, apoi să mergi la preot pentru a-ţi citi rugăciunile specifice.
După un urcuş anevoios, ce parcă nu te lasă să renunţi la visul de ajunge în vârf de munte, ajungi într-o poiană luminată, în mijlocul căreia ţâşneşte un izvor. Fără să-i cunoşti puterile miraculoase, sorbi însetat un căuş de apă proaspătă şi rece şi simţi că ceva s-a schimbat în interiorul trupului tău. Poate de aceea pelerinajul spre Piatra Mică, din Zărneşti, a devenit în timp una dintre cele mai importante procesiuni ortodoxe pentru aducerea ploii. Şi pentru că Dumnezeu nu a lăsat niciodată aşteptările credincioşilor fără răspuns în lăcaşul spiritual scobit în inima muntelui. Nouă cruci încadrează drumul spre Colţul Chiliilor, unde se află o peşteră ce ascunde o bisericuţă deosebită. Şi se pare că, pe lângă apa izvorului de afară, tocmai frigul din interiorul peşterii vindecă sufletele şi trupurile.
Satul Ioneşti, din judeţul Argeş, poziţionat între Piteşti şi Roşiorii de Vede, este deja foarte cunoscut pentru miracolele înfăptuite în faţa renumitei sale Troiţe. Deşi îndelung controversate, miracolele din acest lăcaş sfânt nu pot fi nicicum contestate.
- Vizitează Valea Zânelor sau Valea Drăganului, două puncte de interes turstic ale României!