Veștmântul Maicii Domnului din Georgia. O istorie plină de miracole!

Într-o mănăstire din Georgia, în sfântul lăcaș din Khobi, se află o tunică albă și simplă, pătată de vremuri. Fețele bisericești din acea mănăstire susțin că aceasta ar fi aparținut chiar Maicii Domnului și că ea însăși ar fi dăruit-o unei văduve credincioase, care o îngrijea în ultimii săi ani de viață.

În lucrarea ”Adormirea Maicii Domnului” de Sf. Maxim Mărturisitorul stă scris că Sfânta Maria i-ar fi cerut lui Ioan Evanghelistul să dea tunica ei drept aducere aminte femeii și să o lege cu legământ că o va păstra cu grijă și o va transmite mai departe fiicelor și nepoatelor sale.

Câteva sute de ani mai târziu, în vremea lui Leon cel Mare (454 – 474), s-a aflat despre o evreică din Galileea care ținea cu sfințenie veștmântul Maicii Domnului în casa ei și sute de bolnavi veneau în pelerinaj să își vindece durerile.

Păstrată cu sfințenie în vechime de către fecioare

Femeia a povestit că tunica s-a păstrat în familia ei de la o generație la alta și a fost ținută doar de surori sau nepoate care au rămas fecioare, pentru a cinsti sfântul veștmânt. Ea se afla la acea vreme în ultimii ani ai vieții și nu mai avea cui să o încredințeze.

Astfel că, doi nobili de origine greacă ar fi luat cămașa pentru a o duce la Constantinopol, într-un loc numit Vlaherne. Ei i-au dat de știre împăratului și acesta a dat poruncă să se ridice o biserică pentru a adăposti cum se cuvine veștmântul Maicii Domnului.

Din acea vreme se sărbătorește, la 2 iulie, Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne.

Veștmântul Maicii Domnului este adăpostit în Georgia

Conform informațiilor de la mănăstirea Khobi, după cucerirea Constantinopolului de către turci, un grup de călugări și soldați apără haina Sfintei Marii și o scot în mare taină din biserica din Vlaherne, apoi se refugiază în munții Georgiei. Aici, cea mai bună tainiță s-a dovedit mănăstirea menționată și nu puține sunt miracolele pe care veștmântul sfânt le-a făcut în acele locuri.

Localnicii veneau să se roage în mănăstirea și mulți dintre ei se vindecau de beteșuguri și dureri. Când turcii au invadat regiunea și au ajuns la porțile mănăstirii, cămașa ar fi început să strălucească puternic și ei nu au mai avut curajul să intre, spune o legendă locală. Astfel că, mănăstirea a rămas în picioare până azi și aici poate fi găsit veștmântul sacru care ma face și azi minuni pentru credincioșii împătimiți.