Pomenirea morților - când și cum se face corect | calendar ortodox, Credințe, Superstiții, Tradiții

Ca orice rit bisericesc, parastasele se fac după o rânduială anume, mai ales la împlinirea unor date fixe, așa-numite soroace.

Când se face pomenirea morților

În general, credincioșii ortodocși care au pierdut persoane dragi plătesc la biserică sărindare, adică pomelnice care urmează a fi citite în cadrul Sfintei Liturghii, timp de 40 de zile sau un an întreg.

Pentru ca puterea sărindarelor să fie mai mare asupra sufletelor adormite, unii preoți recomandă săvârșirea lor la cât mai multe biserici sau mânăstiri.

Pe lângă parastasele care se fac, de obicei, după înmormântare, respectiv la 3, 9, 40 de zile și apoi în fiecare an, până la 7 ani de la deces, există și anumite zile de pomenire a răposaților stabilite de Biserică.

În general, ziua de sâmbătă este cea dedicată morților. În anul calendaristic religios, sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului sec de carne, primele 6 sâmbete din Postul Mare, pe alocuri chiar Joia Mare, Joia Înălţării Domnului, special pentru eroi, sâmbăta dinaintea Pogorârii Sfântului Duh, Paştile blajinilor, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Mosii de toamna, în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail şi Gavriil, Ajunul Crăciunului și fiecare zi de hram bisericesc sunt date în care se fac parastase pentru cei plecați dintre noi.

Atenție, însă, nu în fiecare post de peste an se fac parastase în fiecare sâmbătă, ci numai în Postul Mare!

Cum se fac rânduielile

Când întâmplarea face ca ziua comemorării celui răposat să pice într-o zi în care nu se fac parastase, trebuie să avem grijă ca pomenirea să aibă loc întotdeauna înaintea datei și niciodată mai târziu.

Dacă avem mai mulți morți de pomenit, este bine să facem un pomelnic comun, rugăciunea căpătând astfel mai multă putere.

Întoteauna, la pomenirea morților se duc la biserică un colac, colivă, o sticlă cu vin și lumânări. Acestea sunt obligațiile creștinești și nimic mai mult. Foarte important este ca lumânările folosite la înmormântări și la pomeniri să fie din ceară curată, fabricate după ritualul creștin, și nu cele cumpărate de oriunde.

Trebuie știut că celor ce au fost incinerați (adică arși în crematoriu) nu li se fac nici slujbe, nici parastase, la fel ca și sinucigașilor, care nici nu se trec pe pomelnice, precum nici celor care, de-a lungul vieții, au luat în derâdere Biserica și credința.

Mai trebuie menționat și faptul că, dacă ziua parastasului pică în zi de post, pentru ca acesta să fie primit trebuie neapărat ca bucatele împărțite să fie de post, chiar dacă acestea nu erau pe placul răposaților.