În ziua în care Maica Domnului a știut că a venit timpul să plece spre cele veșnice, ea a lăsat câteva daruri miraculoase apostolilor. Sfântul Evanghelist Ioan a primit două veștminte, lucrate de Fecioara Maria. Iar Sfântul Brâu al Maicii Domnului, lucrat de mâinile ei din fire de cămilă, i-a fost lăsat Apostolului Toma care nu a reușit să ajungă la timp, înainte ca Maica Domnului să închidă ochii pentru totdeauna.

Povestea biblică spune că Sf. Apostol Toma a ajuns abia a treia zi la Ierusalim și a cerut insistent să se deschidă mormântul Fecioarei pentru a-i săruta mâinile. Când piatra de mormânt a fost înlăturată, nu mică le-a fost mirarea tuturor când au găsit mormântul gol. Trupul Maicii Domnului se ridicase la cer, în Împărăția lui Dumnezeu, acolo unde se află și azi alături de fiul ei, Iisus Hristos.  

Adormirea Maicii Domnului

Marea sărbătoare pe care creștinii o prăznuiesc pe data de 15 august poartă numele de ”Adormirea Maicii Domnului” cu un scop anume. Fecioara Maria nu s-a stins și nu a putrezit în pământ ca un muritor de rând. Preoții spun că ea a adormit doar! Iar după ce a închis ochii, a fost petrecută în mormânt, de unde s-a ridicat la ceruri în mare taină și smerenie, așa cum și-a trăit toată viața.

Nu se știe exact în ce an și în ce zi a plecat Maica Domnului de pe această lume. Tradiția creștină spune că ar fi trăit multă vreme în Efes, dar în ultimi ani ai vieții a cerut să se întoarcă la Ierusalim, unde a trecut la cele veșnice.

Moștenirea Fecioarei, păstrată cu evlavie

maica-domnului-relicve-marianice

Sfântul Brâu al Maicii Domnului și veștmintele ei au ajuns în grija femeilor cuvioase care i-au fost alături în ultima parte a vieții sale. De-a lungul timpului, aceste obiecte prețioase au fost îngrijite și păstrate în mare taină de câte o fecioară din familia acestor femei. Se presupune că cinstitul brâu era folosit uneori pentru a alina suferința bolnavilor cu dureri mari, iar puterea lui vindeca toate rănile și neputințele.

Timp de peste 200 de ani, sfântul brâu a fost păstrat cu mare grijă de femei cucernice în Ierusalim. Iar în timpul domniei lui Arcadius Augustus (377 – 408) se pare că brâul a fost adus la Constantinopole. Pus într-o raclă frumoasă, împodobită cu aur și pietre, brâul Maicii Domnului a fost adăpostit în biserica Sfinților Apostoli, apoi în biserica Maicii Domnului din Vlaherne. Aici a rămas neatins până pe la începutul anilor 900, când era împărat în Bizanț, Leon.

Soția acestui împărat, fiind grav bolnavă, a avut o viziune în care Maica Domnului o sfătuia să se închine la racla cu brâul făcut de mâinile ei și să se încingă cu el, ca să scape de boală. Zis și făcut, Împărăteasa Zoe l-a convins pe patriarh să îi aducă brâul pe patul de suferință și s-a vindecat pe dată. Această împărăteasă a brodat apoi brâul cel sfânt cu fir de aur în semn de recunoștință și a dus o viață plină de virtute.

Cum a fost împărțit Sfântul Brâu al Maicii Domnului! Relicvele împrăștiate în lume

În secolul al XII-lea, bucăți mai mici din sfântul brâu au fost tăiate de patriarhii Constantinopolului și trimise la diverse mănăstiri mari din împrejurimi. O parte dintre ele au supraviețuit până în zilele noastre, deși multe au fost jefuite în timpul destrămării Imperiului Bizantin.  

În zilele noastre, fragmente din brâul miraculos al Maicii Domnului se află pe Muntele Athos din Grecia, la mănăstirile Vatopedu și Dionisiu. Tot în Grecia, lângă Volos, o altă bucată din cinstitul brâu este păstrată la mănăstirea Kato Xenia (în traducere Străina de Jos), unde vin în fiecare sute de turiști, dar mai ales mulți bolnavi. Creștinii se roagă la Maica Domnului pentru sănătate și se încing cu un brâu brodat care este atins de racla în care se află Brâul Maicii Domnului. Mulți bolnavi spun că au găsit aici alinare și că sfântul brâu are o mare putere asupra sufletului și trupului, dacă ai gândurile curate și te rogi pentru iertarea păcatelor.

Rugăciunea la Sfântul Brâu al Maicii Domnului

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău, că tu ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Prea Sfântă Marie, roagă-te pentru noi păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre. Sub îndurările tale scăpăm și noi. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea și de primejdii ne scapă.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, apără, mântuiește și păzește pe robul tău (numele) de tot răul și necazul, de toate bolile și durerile, de toate farmecele, vrăjitoriile și blestemele, ca întreg și sănătos să fie robul tău. Amin.

Ca și cu o comoară luminată, Preacurată de Dumnezeu Născătoare cu prea cinstitul tău brâu, robul tău, (numele), se încununează și se luminează, bucurându-se și în taină se veselește, rostind către tine:

Bucură-te, coroană cinstită și cununa dumnezeieștilor măriri.

Bucură-te, ceea ce ești mărirea împlinirii, a veșnicei măriri și veselii.

Bucură-te, prin care răsare bucuria.

Bucură-te, prin care piere blestemul.

Bucură-te, pântecele întrupării dumnezeiești.

Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu,

Bucură-te, muncirea vrăjmașilor celor nevăzuți.

Bucură-te, ceea ce ne cureți de păcate și de lucruri spurcate.

Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc.

Bucură-te, laudă cea de cinste a preoților celor cuvioși.

Bucură-te, mântuirea sufletului meu.

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.

Ca și cu o cinstită coroană, cu brâul tău, robul tău (numele) cu bună credință luminat, fiind încununat cu dumnezeiasca ta mărire, să-l mântuiești ca pe un milostiv. Încinge pe robul tău (numele), întărindu-l asupra vrăjmașilor, ca să lupte nebiruit contra patimilor celor ce-l muncesc și nepătimire biruitoare dăruindu-i, ca pururea să te mărească pe tine și Fiul tău și să strige: Iisuse, mântuiește-mă pe mine, păcătosul!

Naștere fără stricăciuni și fericire numai tu ai avut, Preabinecuvântată, și încingere de mântuire a dăruit oamenilor brâul tău cel sfânt, care până acum a rămas nestricat, Dumnezeiască Mireasă, prin care robul tău (numele) ia de la Dumnezeul nostru mare milă.