Semnul Crucii este un gest ritual simbolic. Pe de o parte, reprezintă cele patru zări indicate de Crucea de pe Golgota, pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Dar se traduce și prin simbolul care îl apropie pe credincios de divinitate, prin dragostea față de Dumnezeu. Semnul Crucii este asociat, cel mai des, cu Sfânta Treime, adică Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. În acest caz, este un semn de supunere, de evlavie, făcut la începutul și la asfârșitul oricărei rugăciuni sau închinăciuni. Este și un semn de smerenie în fața icoanelor, a sfinților reprezentați în biserici.

Semnul Crucii sfințește

Semnul Crucii este încărcat și de alte simboluri. Sfânta Cruce este înțeleasă și drept simbol al încercăriore vieţii, al suferinţelor, durerilor şi eşecurilor prin care trecem. Acestea sunt pietre de hotar ce ne călăuzesc spre mântuire. De aceea, se spune că fiecare om are de dus propria cruce în spate. Semnul Crucii este armă de temut împotriva tuturor relelor de pe pământ. Se spune că e deajuns să-ți amintești ziua săptămânii în care a picat Ziua Crucii în anul respectiv și capeți puteri nebănuite în fața pericolelor, reușești să învingi teama. Nu degeaba se făceau, pe vremuri, ferestrele cu cercevele în cruce. Acestea aveau rolul de a sfinți casa și de a ține pericolele la distanță.

Sfânta Cruce a căpătat puteri nebănuite la un moment dat. Nu se știa exact care era Crucea pe care a fost sacrificat Iisus. Dar enigma a fost deslușită de către Patriarhul Macarie. O fată de viță nobilă tocmai murise, iar Patriarhul a luat crucile și a plecat către casa celei ce se stinsese din viață. A pus, peste trupul fetei, pe rând, fiecare cruce, iar când s-a apropiat de ea Sfânta Cruce, a înviat. Pentru că vestea a zburat ca vântul și ca gândul și lumea s-a strâns să vadă minunea, Macarie a ridicat Crucea în amvonul bisericii, la vedere. De atunci, credincioșii știu că Sfânta Cruce este armă de temut împotriva tuturor relelor de pe pământ.

Sursa foto: 123rf.com