Ritualul bisericesc și obiceiuri la botezul copiilor

Biserica spune că pruncii trebuie să fie botezați pentru a spăla de pe chipul lor păcatul strămoșesc. Copiii se nasc nevinovați, dar poartă pecetea păcatului lui Adam și al Evei, însă Dumnezeu spală acest păcat prin botezul copiilor, când pruncul este uns cu mir și se coboară asupra lui Duhul Sfânt.

Conform tradițiilor creștine, toți copiii au dreptul la această iertare simbolică și toți au nevoie să fie botezați încă din primele luni de viață. Prin ungerea cu mir la botez, în sufletul pruncului se răsădește sămânța unui om bun, care va crește în credință.

Iar, după botez, nașii și părinții, deopotrivă cu preotul duhovnic, au misiunea să crească un bun creștin.

Frumusețea botezului stă în semnificațiile lui profunde

Ritualul creștinării cuprinde rugăciuni, binecuvântări și cântări religioase care proslăvesc bucuria unui moment atât de special pentru părinții și nașii copilului. La botez, se folosește apa binecuvântată de preot, care se toarnă în cristelniță, copilul este uns cu mir, apoi înfășat într-o pânză albă și simplă, așa cum erau veștmintele lui Iisus când a primit botezul în apa Iordanului.

De-a lungul anilor, însă, botezul copiilor a fost îmbogățit cu diverse elemente simbolice și obiceiuri care provin din credințele strămoșești și din superstițiile populare. Biserica nu le încurajează, dar ele se moștenesc de la o generație la alta și aduc un plus de culoare unuia dintre cele mai frumoase evenimente din viața creștinilor.

Botezul copiilor. Nici pruncii abia născuți nu scapă de duhurile rele

Unul dintre cele mai vechi mituri legate de naștere și de botez provine din credința veche a poporului român în duhurile rele. Există o teamă ancestrală că, în momentele de mare bucurie din viață, cum este nașterea unui copil, pândesc din umbră făpturi necurate pregătite să distrugă fericirea mamei.

Superstițiile vechi spun că spiritele rele ar putea îmbolnăvi copilul și i-ar putea fura sufletul, de aceea nu e bine să îl scoți din casă până la botez. În vremurile noastre, însă, orice medic pediatru te sfătuiește să scoți bebelușul la o plimbare la aer curat, în fiecare zi, indiferent de vreme. Dar mămicile mai superstițioase preferă să asculte de vorbele băbești și să își ferească pruncii de deochi.

Ursitoarele, un mit vechi din vremuri păgâne

Pe vremuri, botezul la țară era simplu și bine ancorat în tradiția creștină. Azi, s-a transformat mai degrabă într-o petrecere cu spectacol. Toată lumea vrea decoruri bogate, buchete mari de flori, lumânări impresionante și mai ales ursitoare.

La biserică, pruncul este închinat la icoana Maicii Domnului, dar la petrecerea de botez, părinții aduc așa numitele ursitoare, să îi urzească tot felul de daruri, uitând că darul cel mai de preț l-a primit deja și anume binecuvântarea.

Ființe imaginare, înrudite cu zânele, ursitoarele vin la patul bebelușului și îi urează cele mai frumoase împliniri în viață. Originea lor este legată de zeitățile naturii la care se închinau în vremurile de demult strămoșii noștri.

Oricât de frumos ar fi acest obicei, ursitoarele nu îi pot determina destinul micului copilaș, dar nașa crede că este de datoria ei să le cheme pentru a-i oferi copilului protecția unor spirite binevoitoare.

foto: 123rf.com