Pelerinaj la Mănăstirea Rohia, la icoana îndurerată a Maicii Domnului

Mănăstirea Rohia are o poveste și o semnificație aparte în istoria mănăstirilor românești. Puțini creștini care vin aici în pelerinaj știu că mănăstirea din Rohia a fost primul lăcaș creștin ortodox ridicat în Ardeal după înfăptuirea Unirii din 1918. Dar toți cei care vin aici cunosc puterea icoanei îndurerate a Maicii Domnului, înfățișată fără prunc…

Cum a fost ridicată Mănăstirea Rohia – primul semn dumnezeiesc

Numeroase semne dumnezeiești au ajutat la înființarea acestei mănăstiri care avea să devină una dintre cele mai importante și semnificative mănăstiri românești din Ardeal.

Ea a fost ridicată de preotul Nicolae Gherman, paroh în satul Rohia, în memoria fiicei sale Ana. Copila s-a stins din viață la numai 10 ani lăsând multă durere în inima părinților. La câteva zile după ce s-a dus la Domnul, Ana i-a apărut în vise tatălui ei spunându-i să ridice o casă pentru Maica Domnului.

De mai multe ori și-a visat preotul fiica îndemnându-l să ridice un lăcaș de cult. Într-o zi, una dintre localnice l-a întrebat la biserică de ce mai stă pe gânduri și nu purcede la îndeplinirea visului? Atunci și-a dat seama părintele paroh că Maica Domnului i-a trimis o misiune sfântă, vorbind prin fiica sa în vise și prin gura unei femei evlavioase.

La puțină vreme după această întâmplare, ajutat de localnici, părintele Gherman a ales o poiană să ridice o mănăstire închinată Sfintei Maria și a marcat locul cu o cruce sfințită, după cum aflăm de pe site-ul mănăstirii.  

Locul ales – al doilea semn dumnezeiesc

Primul loc ales pentru mănăstirea se numea Poiana lui Pintea, dar nu acesta era locul potrivit. Crucea a dispărut din poiana și a fost găsită pe deal, la hotarul satului Rohia. Părintele, crezând că un om necugetat a mutat locul crucii, a adus-o înapoi în poiană. Dar crucea a dispărut în următoarea noapte și a fost găsită iar pe dealul Viei din Rohia.

Atunci a înțeles părintele paroh că locul a fost ales de Dumnezeu și aici a ridicat primul lăcaș de cult modest, care avea să devină una dintre cele mai însemnate mănăstiri românești.

”Lucrările pentru ridicarea bisericii au început în anul 1923. După multe greutăți, cu sacrificii mari și ajutat de entuziasmul și brațele sutelor de credincioși, părintele Nicoale a reușit ca în timp de doi ani să fie ridicată o biserică modestă și o casă monahală. Mănăstirea a fost sfințită abia în 1926, de către vrednicul de pomenire episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, care a devenit hramul mănăstirii”, se arată în istoria mănăstirii.

Icoana făcătoare de minuni – al treilea semn dumnezeiesc

Multă vreme, lăcașul ridicat de oamenii din Rohia a fost un schit modest, care a început să se dezvolte din anii 1970, când a fost introdus curentul electric.

Dar oamenii știau încă de la începuturile schitului că este binecuvântat și ocrotit de Dumnezeu. În anul 1927, o parte din clădire a fost cuprinsă de incendiu, din cauza unei lumânări rămase nesupravegheată. Dar icoana Maicii Domnului a rămas neatinsă de flăcări. Ea a apărat schitul să rămână în picioare, să nu se piardă toată munca oamenilor credincioși din Rohia. Și de atunci icoana Maicii Domnului de la Rohia este considerată o icoană făcătoare de minuni.

Mii de credincioși vin aici în pelerinaj pe data de 15 august, când este hramul mănăstirii, să se închine la icoană și să ceară putere și îndurare de la Fecioara Preacurată. Și nu puțini au fost cei care au simțit harul ei binefăcător și s-au întremat!

Rohia, un patrimoniu inestimabil

Mănăstirea Rohia este binecuvântată și cu un patrimoniu spiritual deosebit. Alături de Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni se găsește aici o părticică din moaștele Sfântului Irodion de la Lainici și alte sfinte icoane, la care mulți credincioși găsesc mângăiere duhovnicescă.  

Mănăstirea Rohia are o vastă și valoroasă bibliotecă: Biblioteca „Justinian Arhiepiscopul”, ce numără aproximativ 40.000 de volume, cărți și reviste. Existența bibliotecii mănăstirii se datorează inițiativei și muncii depuse de Înaltpreasfințitul Justinian, îmbogățită, în timp, de către stareții Serafim Man, Iustin Hodea și Macarie Motogna. Biblioteca a fost organizată și fișată de către monahul și cărturarul Nicolae Steinhardt, care a și dotat biblioteca cu multe cărți valoroase.

Mănăstirea Rohia este locul unde Nicolae Steinhardt (critic literar, eseist şi publicist de origine evreiască trecut la creştinism în detenţia comunistă) a trăit ca monah între anii 1980-1989,

Muzeul mănăstirii adăpostește o bogată colecție de cărți de patrimoniu, icoane pe lemn și pe sticlă, datând din secolul al XVIII-lea. Dintre lucrările valoroase aflate în colecția muzeului mănăstirii pot fi menționate Cazania sau Carte românească de Învățătură (1643), Noul Testament de la Bălgrad (1648) sau Evanghelia de la 1697.