Ochiul lui Dumnezeu, printre cele mai puternice simboluri mistice

Simbolul misterios al ochiului apare în multe picturi murale din bisericile noastre și este interpretat adesea drept Ochiul lui Dumnezeu. Pare ciudat că picturile vechi din mănăstiri cuprind și simboluri ezoterice sau elemente mistice din astrologie. Ele vorbesc despre tainele unor lumi ascunse, asupra cărora doar Dumnezeu are cu adevărat putere.

Cu mult timp înainte de creștinism, ochiul era un simbol puternic, cu numeroase valențe, dar legat de o putere divină atotștiutoare. Ochiul însemna viziune, înțelepciune, cunoaștere deplină, putere divină, soartă, dar și mister, taine ascunse, forțe întunecate care dispuneau de soarta muritorilor fără să se dezvăluie vreodată.

În multe reprezentări vechi, ochiul era înconjurat de raze, tocmai pentru a accentua puterea lui transcedentală și viziunea asupra lumii. Ulterior, au fost descoperite reprezentări ale ochiului divin înconjurat de raze de lumină, dar încadrat de un triunghi. Iar triunghiul poate fi interpretat drept Sfânta Treime din credința creștină, care accentuează Ochiul lui Dumnezeu cel Atoateștiutor.

Ochiul atoatevăzător, înconjurat de un triunghi

Misterios și curios prin forma sa inedită, ochiul inserat într-un triunghi, adesea înconjurat de raze, apare în câteva dintre cele mai importante mănăstiri românești. I se mai spune Ochiul lui Dumnezeu, cel care vede totul pe pământ și în ceruri, iar razele reprezintă tocmai lumina cunoașterii supreme pe care numai stăpânul lumii o poate avea.

Ochiul atoatevăzător este reprezentat de peste 2000 de ani în multe centre religioase din lume, pe anumite pergamente vechi, sculpturi, mozaicuri religioase sau mai puțin religioase. Apare în India, apare în Franța Medievală și pe meleagurile Dunării. Dar cel mai adesea apare în basoreliefurile egiptene. Vechii egipteni foloseau adesea Ochiul lui Horus sau Ochiul lui Ra, zeul care veghea și proteja muritorii. Asemeni acestui element din basoreliefurile egiptene, Ochiul lui Dumnezeu reprezintă veghea continuă asupra oamenilor și destinelor lor.

Ochiul atotvăzător poate fi considerat un simbol al lui Dumnezeu manifestat prin omniprezența Sa, prin veghea și protecția Sa permanentă, așa cum mărturisește Solomon în Proverbe, „Ochii lui Iehova sunt în orice loc, veghind asupra celor răi și asupra celor buni“ (Proverbe 15:3).

Ochiul lui Dumnezeu, inspirat din Cabala

Ochiul în triunghi a fost adoptat de creștinism mult mai târziu, posibil în perioada medievală târzie. Ochiul în sine nu era un simbol specific iconografiei și reprezentărilor creștinești. În ortodoxie, întotdeauna au fost pictate chipurile lui Iisus, ale Maicii Domnului și ale sfinților, dar niciodată chipul lui Dumnezeu și cu atât mai puțin Ochiul lui Dumnezeu. Tradiția creștină și regulile vechi după care se pictau icoanele interziceau reprezentarea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin prin simboluri care aveau conotații mistice și păgâne.

Cu toate acestea, evreii convertiți la creștinism au împrumutat simbolul ochiului din Cabala, unde era folosit uneori pentru a reprezenta numele lui Dumnezeu (Tetragrammaton-YHWH). Misionarii creștinismului au făcut ulterior o paralelă între ochiul cu raze, simbol vechi al divinității solare, cu imaginea simbolică a lui Hristos – Soarele Dreptății.