Nașterea Domnului, de ce pe 25 decembrie?

Sunt poate prea puţini cei care ştiu că celebrarea Naşterii lui Isus Hristos nu s-a făcut dintotdeauna în Biserică. În secolul al III-lea se obişnuia, în Orient, ca pe data de 6 ianuarie să fie sărbătorită Epifania sau Teofania (descoperirea lui Dumnezeu). Este vorba despre un eveniment aniversar ce reunea laolaltă Naşterea Domnului, Botezul Lui de către Sfântul Ioan şi Nunta din Cana Galileii. Papa Liberiu este cel care a introdus, în anul 354, data de 25 decembrie drept ziua Naşterii lui Isus. Această nouă dată a înlocuit astfel sărbătoarea păgână a solstiţiului de iarnă. De atunci, treptat, fiecare nouă comunitate de creştini a îmbrăcat Crăciunul în haine noi.

La Crăciun, e începutul

Nașterea Domnului este cea mai îndrăgită și așteptată sărbătoare. Pe lângă împodobirea bradului, mersul cu colindatul, împachetarea darurilor și prepararea bucatelor savuroase, există în popor tradiții care se respectă cu sfințenie. Între Crăciun și Anul Nou, nu ai voie să tricotezi, să coși, să speli rufe. Termină cu dereticatul până în Ajunul Anului Nou căci, în ziua de Sfântul Vasile, nu e bine să speli absolut nimic, să mături și nici să arunci ceva din casă. Altminteri, riști să ai parte de rele. Totuși, în această zi, e indicat să mănânci mere, ca să ai parte de sănătate tot anul. Începând din Ajun, nu trebuie să-ți lipsească din casă vâscul, căci aduce noroc și îndepărtează farmecele.

Sursa foto: Shutterstock