Mari duhovnici ai României: părintele Paisie Olaru

Bătrânul și bunul părinte Paisie Olaru a lăsat în urma lui o lumină care dănuie și acum la Sihăstria, iar cine vizitează mănăstirea își va aduce aminte mereu de păritele Paisie, precum și de părintele Ilie Cleopa.

La data de 12 iulie 2024, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis canonizarea a 16 sfinți români, printre care se numără și părinții Paisie Olaru și Cleopa Ilie, de la Mănăstirea Sihăstria. Procesul de canonizare va avea loc în anul 2025, când Biserica Ortodoxă Română împlinește 140 de ani de autocefalie și 100 de ani de la obținerea statutului de patriarhie.

Cu siguranță, trecerea părintelui Paisie în rândul sfinților va fi o mare bucurie pentru toți cei care l-au cunoscut, dar mai ales pentru cei care i-au urmat pildele și pentru cei care au primit binecuvântarea sa. Cu certitudine, canonizarea nu a fost însă niciodată un scop pentru părintele blajin care îi îndemna pe toți: ”Orice faci, să vezi cu ce scop faci și dacă este bun scopul.
Iar dacă faci ceva pentru lauda lumii, nu are nicio valoare”. Niciodată, părintele Paisie nu a căutat lauda lumii, ci a căutat să îndrume cu blândețe și să ajute sufletele care îl căutau cu adevărat pe Dumnezeu. Și nu puține sunt laudele care au rămas în urma acestui mare călugăr, deopotrivă cu minunile care se leagă de numele lui.

Cum a luat drumul călugăriei

Părintele Paisie Olaru, devenit ieroschimonah, s-a născut la data de 20 iunie 1897, în satul Stroiești, comuna Lunca – Botoșani. El a venit pe lume într-o familie cu cinci copii, fiind cel mai mic la părinți. Tatăl sau, Ioan, era pădurar, iar mama sa, Ecaterina, casnică. La botez a primit numele de Petru, dar când a fost tuns călugăr a primit numele Paisie.

El a intrat în viața monahală la Schitul Cozancea, în apropiere de locurile natale. Avea numai 25 de ani, când a devenit ucenic, apoi în anul 1943, la 46 de ani, a fost hirotonit diacon, iar în anul 1947, preot, fiind pentru puțin timp egumen.

În toamna aceluiași an, se retrage la Mănăstirea Sihăstria, devenind duhovnic al întregii obști, până la sfârșitul vieții sale. Între anii 1972 – 1985 s-a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani a locuit în chilia sa de la Sihastria, până la sfârșitul vieții.

Din cauza cataractei, își pierduse vederea, și avea mari dureri la un picior pe care și-l rupsese. Dar până în ultima clipă a vieții sale, el a știut să dăruiască doar bunătate și înțelegere: ”Eu am atâta dragoste ca orice suflet să se mântuiască şi să se folosească de darul lui Dumnezeu şi aş vrea ca pe nimeni să nu-l supăr sau să-l smintesc (îndepărtez n.r.)…”

În noaptea de 18 octombrie 1990, la orele 4 dimineața, Părintele Paisie Olaru și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.

Pilde și relatări din învățăturile părintelui Paisie

Părintele Paisie a lăsat moștenire ucenicilor săi pilda vieții sale de adevărat monah și părinte duhovnicesc. El nu a lăsat scrise învățăturile sale, dar ucenicii săi au adunat mai multe pilde, sfaturi și scrisori trimise de acesta. După moartea sa, grupul Teognost (Cluj-Napoca) a reunit fotografii, obiecte, documente și scrisori de-ale părintelui într-o expoziție itinerantă „De dragul Părintelui Paisie”, vernisată inițial la Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului din Ciucea (județul Cluj) în anul 2000.

Diferite texte ale Părintelui Paisie pot fi găsite în volume sau reviste:

• Părintele Paisie Duhovnicul – volum de ziceri, apoftegme și relatări, editat de Părintele Ioanichie Bălan și apărut la Editura Trinitas (Colecția „Credință și cultură”, nr.1) din Iași, în anul 1993
• Părintele Paisie de la Sihla – volum apărut la Editura Bizantină (București); ediția a II-a, cu un Cuvânt introductiv de Arhiepiscopul Andrei al Alba Iuliei
• Viata îmbunătățită a unor monahi necunoscuți nouă – publicat în revista „Scara” (treapta a 4-a)
• Părintele Paisie Olaru – fotografii, biografie și scrisori (Editura Teognost – Cluj Napoca)

 Ce spunea Părintele Cleopa despre Părintele Paisie  

Așa cum bine știu mulți credincioși, părintele Cleopa Ilie i-a fost ucenic și bun prieten părintelui Paisie, față de care era mai tânăr doar cu 15 ani.

„Asa era Părintele Paisie Olaru: smerit, tăcut, blând, înţelept la cuvânt, foarte milostiv şi iubitor de aproapele. Întotdeauna căuta pacea cu toti şi iubea liniştea. Nu-i plăcea să trăiască între mulţi şi îşi ascundea viaţa şi nevoinţa. Nimeni nu ştia cum se roagă în chilie, ce lucrare are mintea şi inima lui, cât sta la masă şi cât se odihneşte. Plângea cu cel care plânge şi se bucura cu cel ce se bucura. Nu ţinea la haine bune, la bani, la nimic şi fugea de cinste, de laudă, de multa vorbire, de clevetire şi de oameni mari”

Sfaturi și cuvinte înțelepte adunate de la Părintele Paisie Olaru

Dragul tatei, lasă-te în grija lui Dumnezeu!
Dacă nu cerem iertare şi nu iertăm, în zadar aşteptăm Paştele! Putem spune că suntem egali cu cei ce nu cred în Înviere.
Să vă păziţi să nu auziţi, nici să vedeţi ale altora slăbiciuni, ci numai şi numai păcatele voastre. Dacă vrei să ai pace, să cauţi şi pacea altora. […]
Dacă te vei potrivi gândurilor şi nu le vei mărturisi, nu vei ajunge bine. Ia seama la ce gândeşti, ia seama ce vorbeşti şi ia seama ce faci, că vrăjmaşul nu doarme. […]
Niciodată să nu scoţi la iveală vorbele auzite şi să nu faci răzbunare, că nu-i creştineşte.
Ci să vezi şi să nu vezi, să auzi şi să nu auzi.
Să ceri iertare de la cei pe care crezi că i-ai supărat şi să-i ierţi din inimă pe toţi, să nu ai vrăjmaş pe nimeni.

Să ne rugăm pentru pacea în ţară, pace în casă şi în sufletele noastre. Vă doresc toată pacea sufletească şi un colţisor de Rai.
Să te lași în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului.
Să cerem ajutor de la Domnul și să ne lăsăm în mâna Lui.
Dacă ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, să fim siguri că nu ne va lăsa.
De vrei să asculți și să te folosești, taie-ți voia și lasă-te în voia lui Dumnezeu și primește cuvintele și dragostea noastră.
Când darul lui Dumnezeu se apropie de inima omului, atunci toate i se par ușoare; iar când se depărtează harul, atunci toate i se par grele. Dumnezeu, pe cine iubește, îl ține aproape de El, ca nu cumva libertatea să-i schimbe mintea și înșelăciunea lumii să-i câștige sufletul.

Din minunile părintelui Paisie

Arhimandritul Ioanichie Bălan a adunat cele mai multe sfaturi rămase de la părintele Paisie Olaru, dar și câteva povești despre miracolele pe care le-a înfăptuit părintele cu sufletul lui deosebit de generos, de curat și credincios.

În cartea ”Părintele Paisie Duhovnicul” putem citi povestea unei familii care a avut o fetiță oloagă, cu probleme neurologice mari încă de la naștere. Tatăl ei nu era credincios, dar îndemnat de lume, a ajuns la Părintele Paisie și s-a rugat pentru sănătatea copilei. Părintele s-a rugat pentru fetiță și le-a dat părinților ei ulei sfințit să ungă copila timp de trei zile. În mod uimitor, după trei zile de rugăciuni neîncetate, fetița a reușit să se ridice ușor în picioare și a căpătat tot mai multă putere, crescând ca orice copil normal.

Odată a venit la sfinţia sa o călugăriţă bolnavă de întristare sufletească. Bătrânul a spovedit-o, i-a citit de mai multe ori la miezul nopţii rugăciuni de sănătate şi a pus-o la ectenii de sănătate şi la Sfântul Maslu. Apoi a împărtăşit-o şi după mai multe zile s-a făcut sănătoasă. La urmă, Părintele Paisie i-a dat aceste sfaturi:
– Să nu temi niciodată, căci la cârma vieţii noastre este Bunul Dumnezeu, este Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu Măicuţa Domnului. El ne acoperă cu harul Duhului Sfânt,numai să nu lăsăm sfânta rugăciune.

Ce scria părintele Arh. Timotei Aioanei despre părintele Paisie Olaru

„L-am cunoscut prin anii 1979-1980. La Sihla, sub stâncile uriaşe, locuia într-o căsuţă modestă, în vecinătatea bisericuţei dintr-un brad. Era în putere, cobora şi urca cu uşurinţă treptele până la biserica din vale, unde nu lipsea de la Sfânta Liturghie şi de la Utrenia care se săvârşea la miezul nopţii. În rest, se ruga pentru el şi pentru mulţimile de credincioşi.
Deşi vremurile erau grele şi regimul comunist se împotrivea Bisericii, oameni de departe şi mai de aproape, cu demnităţi şi pregătiri diferite, urcau poteca până la Sihla. Drumul ce duce până la schit a apărut ceva mai târziu. Sub epitrahilul părintelui au îngenuncheat ani la rând oameni şi oameni cărora le-a iertat păcatele. S-a rugat pentru ei. A plâns împreună cu ei şi pentru că avea atâta bunătate le dorea tuturor un „colţişor de rai”. Această expresie revenea mereu în rugăciunile lui şi în urările făcute celor mulţi.
Aşa l-am cunoscut pe bunul duhovnic. Nu vorbea niciodată despre cele de taină ale sale. Nu se lăuda cu vreo virtute. Nu amintea că pe la chilia sa au trecut oameni cu diferite demnităţi, îi trata pe toţi la fel. Probabil că cea mai mare virtute a sa a fost smerenia. O smerenie autentică, care se întâlneşte foarte greu”.

sursa foto: Blog dedicat Părintelui Paisie Olaru (Schitul Sihla, Mânăstirea Sihăstria)