Cine vine la Mănăstirea Dorințelor de lângă Suceava este surprins de ritualul pe care îl îndeplinesc credincioșii, dar și de istoria acestui lăcaș deosebit în peisajul mănăstirilor moldovenești.

Mănăstirea este de fapt închinată Maicii Domnului și poartă un nume armenesc și anume Hagigadar, care înseamnă ”îndeplinirea dorințelor”. Ea se află în comuna Bulai, la numai 3 kilometri distanță de orașul Suceava unde trăia în vremuri mai vechi o colonie armenească destul de prosperă.

Biserica mănăstirii este simplu zugrăvită în alb și nu are farmecul mănăstirilor celebre din Moldova, dar are o poveste care te va cuceri.

Legenda unui loc sfințit în care se împlinesc dorințe

Biserica Mănăstirii Hagigadar a fost construită între anii 1512-1513, în timpul domniei lui Bogdan cel Orb (1504-1517), de către Drăgan Donavac (Donavachian), un negustor armean de vite. Acest lucru reiese dintr-o inscripție săpată pe ușa de intrare în biserică. Există mai multe legende cu privire la zidirea acestei biserici, cu ușoare deosebiri între ele.

Conform tradiției, Drăgan Donavac conducea o dată o cireadă de boi spre Beci (Budapesta) și a făcut un popas pe locul unde se găsește astăzi mănăstirea, adormind. El ar fi auzit îngerii cântând, în vis, și, crezând că acesta a fost un semn dumnezeiesc, a jurat ca la întoarcere să înalțe acolo o mănăstire, ceea ce a și făcut. După o altă sursă, Drăgan Donavac a făgăduit că va clădi biserica dacă va termina negoțul cu câștig.

După o altă versiune a legendei, pe culmea Dealului Bulai exista anterior un mic paraclis din lemn, părăsit de oameni. Într-o noapte au poposit acolo doi frați armeni, pe nume Donavachian, care se îndeletniceau cu negoțul de vite. Ei au oprit cireada de vite pe care o conduceau spre Budapesta, hotărând să înnopteze lângă bisericuța de pe culme. Ei au urcat la paraclis și s-au rugat mult pentru a avea noroc în negustorie.

În aceeași noapte, au auzit în vis îngerii cântând și le-a apărut Maica Domnului, care le-a spus: “Vă binecuvântez să vă izbutească negoțul și familiile voastre să trăiască în bunăstare. Dar dacă va fi așa, vă cer ca atunci când vă veți întoarce pe locul acesta să ridicați o mănăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului”. Negustoria le-a mers foarte bine fraților Donavachian și, întorcându-se de la Budapesta, ei au îngenuncheat pe colina unde se afla paraclisul și au mulțumit Maicii Domnului. O versiune asemănătoare a legendei este relatată și de alți autori.

Mănăstirea construită pe Dealul Bulai a primint numele de Hagigadar (în alte lucrări ea apare și sub numele de Hagioiagadar, Hagiuigadar sau Hacigadar) care înseamnă în limba armeană „Îndeplinirea dorințelor” (în limba armeană: “hagiui” = dorință, “gadar” = împlinire).

Metocul de maici a devenit Mănăstirea Dorințelor

Cu timpul, lângă biserica ridicată de negustorul armean, au apărut câteva chilii și și-au găsit aici adăpost văduve sau tinere din familii sărmane care trăiau întocmai călugărițelor, respectând legile Domnului. Locul a devenit cunoscut drept metoc de maici sau metocul armenesc, deși femeile de aici nu depuseseră jurământ. Comunitatea armenească din Suceava, din acele vremuri, le sprijinea și susținea funcționarea bisericii.

În perioada regimului comunist, biserica a intrat într-un con de umbră, comunitatea armeană s-a împuținat, dar oamenii nu au uitat locul binecuvântat în care se pot îndeplini dorințele de suflet. Armenii cu dare de mână au contribuit la renovarea bisericii, iar în prezent este un loc de pelerinaj deosebit, atât pentru armenii din toată țara, cât și pentru români.

Oamenii păstrează cu evlavie un ritual specific despre care spune că îi ajută să capete mila Maicii Domnului. În biserică, se află o icoană veche a Fecioarei cu pruncul care face multe minuni și vindecă dureri mari. Pe vremuri, oamenii aduceau aici talismane din argint, sub formă de mâini, picioare, inimi sau ochi, fiecare în funcție de organele și bolile de care suferea. Se rugau și le puneau la icoană să fie sfințite și să fie izbăviți de boală.

Ritualul dorințelor

Mănăstirea Hagigadar este cunoscută azi drept Mănăstirea Dorințelor. Iar tradiția spune că orice dorință pentru care credincioșii se roagă în zi de mare sărbătoare, pe 15 august, li se va împlini. Căci data de 15 august este hramul bisericii, fiind închinată Maicii Domnului. Și tot tradiția mai spune că nu este bine să dezvălui nimănui ce dorință ți-ai pus, dacă vrei ca aceasta să fie ascultată.

Credincioșii care vin la biserica din dealul Bulai țin mai întâi un moment de reculegere și fac o cruce până la pământ. Apoi se așază în genunchi cu ochii închiși și cu frunțile la pământ și urcă astfel în tăcere dealul pe care este amplasată biserica, oprindu-se din când în când pentru a se ruga și a aprinde o lumânare. Ei intră pe poarta bisericii tot în genunchi și continuă să meargă în acest fel în jurul bisericii, înconjurând-o de trei ori și rugându-se la toate cele patru colțuri.

Cu acest ritual destul de complicat și anevoios, rugăciunile și dorințele celor cu sufletul curat sunt ascultate. Și nu de puține ori, oamenii s-au întors aici pentru că dorințele lor au fost îndeplinite.

Cine are prilejul să ajungă la Mănăstirea Dorințelor în zilele în care se oficiază slujbele pentru hramul bisericii poate sta și la agapa organizată de comunitatea de armeni. Pelerinii sunt serviți cu această ocazie cu „aganciabur” (supa de urechiușe), o supă cu un fel de găluște umplute cu carne de vită și cu tradiționalul pilaf cu carne de vită. Bucatele sunt pregătite în ajunul hramului, cazanele în care fierbe carnea de vită fiind sfințite de un sobor de preoți. Conform tradiției, dacă un credincios face în ajunul hramului 40 de urechiușe din aluat, atunci Domnul îi va îndeplini o dorință.  

În majoritatea timpului, biserica este închisă, preotul armean din Suceava venind aici doar în zilele de joi și vineri, pentru a oficia slujba de sfințire a apei.

sursa: Wikipedia