Cu Dumnezeu, înainte, la drum!

Ţinuturile moldave au căpătat răsunet departe, peste mări şi ţări. Tocmai pentru renumitele mânăstiri ce veghează la bunul mers al lumii, de veacuri. Mai puţin a reuşit să răzbească însă ecoul bătrânului tărâm al Dobrogei. Este leagănul creştinătăţii româneşti, meleag încărcat de istorie, de poveste şi, mai ales, de sfinţenie. Minunile s-au ţinut lanţ pe aici de-a lungul anilor şi încă se mai înfăptuiesc şi în zilele noastre.

Călătorie întru regăsire

În inima stâncoasă a muntelui, departe de ochii muritorilor de rând, e un loc sfânt, considerat a fi primul lăcaş de rugăciune de pe teritoriul României, punctul 0 al creştinătăţii mioritice, dacă vrei să-i spunem aşa. Este vorba despre Mânăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei, protectorul ţării noastre. Aici şi-a dus traiul liniştit o vreme, în peştera ce-i poartă numele şi azi, fratele Sfântului Petru, Apostolul Andrei, undeva după anul 60 după Hristos.

Nu e greu de ajuns la “gura de rai” de unde izvorăşte miracolul credinţei. De la Cernavodă, îndreptându-te spre Ostrov, ai de străbătut un drum şerpuitor printre coline, braţ la braţ cu Dunărea, până în comuna ion Corvin. La ieşirea din sat, pe un drumeag prăfuit, mai ai de parcurs încă vreo 4 km până la Peştera Sfântă. Merită drumul, măcar şi numai pentru înălţarea spirituală pe care o vei simţi.

Vrei o minune? Îndreaptă-te spre lăcașuri binecuvântate

În judeţul Tulcea, în comuna Frecăţei, se află unul dintre cele mai importante lăcaşuri de închinăciune, Mânăstirea Celic Dere. Situată la numai 22 km de Isaccea, construită pe la 1841, de către călugări români şi ruşi, mânăstirea păstrează o colecţie de artă medievală, obiecte de cult, chiar şi o icoană adusă tocmai de la muntele Athos. Tot aici sălăşluieşte şi icoana făcătoare de minuni a Domnului Iisus Hristos, încă de pe vremea războiului ruso-turc. Se mai numeşte şi „Icoana care se curăţă singură”.

Tot în Paraclisul bisericii veghează la binele credincioşilor aflaţi în nevoie încă o icoană făcătoare de minuni, cea a Maicii Domnului Nerosaiskaia. Tot pe aceste meleaguri, la vreo 20 km de Călăraşi, lângă Ostrov, se înalţă plină de semeţie Mânăstirea Dervent. Loc binecuvântat de Dumnezeu, înveşmântat azi cu straie noi, Mânăstirea Dervent îşi oferă harul divin tuturor credincioşilor. Nu puţini cei ce şi-au găsit tămăduirea sub icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului sau sub oblăduirea Sfintelor Cruci din piatră masivă.

Pătrunde în triunghiul credinţei

Despre Mânăstirile Corbii de Piatră, Nămăieşti şi Cetăţuia lui Negru Vodă se spune că ar fi poziţionate sub forma unui triunghi echilateral cu latura de 20 km. Prima se află în comuna Corbi, pe şoseaua Câmpulung-Domneşti, a doua la 10 km de Câmpulung Muscel, iar a treia pe şoseaua Câmpulung-Târgovişte, în comuna Cetăţeni. Considerată, pe bună dreptate, o enigmă, Mânăstirea Corbii de Piatră nu poate fi descrisă în cuvinte. Trebuie să-ţi laşi paşii purtaţi pe acele locuri pentru a-i înţelege ţelul pământesc. E scobită în stâncă, ascunsă ca o peşteră şi nu poţi intra decât de-a buşilea.

Ţi-am stârnit curiozitatea? La fel de enigmatică e şi Mânăstirea Nămăieşti. E tot opera mâinii de om ce a ştiut ciopli piatra muntelui până în inima ei. Se află la numai 5 km de Câmpulung, într-o zonă de un pitoresc deosebit. Se spune că aici ar sălăşlui una dintre cele mai vechi icoane ale creştinătăţii din toate timpurile, una dintre cele 12 pictate de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca la dorinţa Maicii Domnului. Cât despre Mânăstirea Cetăţuia, aceasta e clădită pe vârf de stâncă, în judeţul Argeş, la 20 km de Câmpulung şi la 47 km de Târgovişte. Mergi să le vezi neapărat.

Codrii sunt fraţii asceţilor

Auzit-ai vreodată de Mânăstirea Balamuci? E pe undeva în judeţul Ilfov, în comuna Grădiştea, aproape de satul Sitaru, motiv pentru care lumea o ştie mai mult acum ca Mânăstirea Sitaru. E un loc adăpostit în adâncul codrilor Vlăsiei, din care azi au mai rămas doar câteva pădurici răzleţe. La începuturi, mânăstirea a fost înălţată pe o movilă, o insulă în mijlocul apelor Ialomiţei. Lumea o ştia drept „Mânăstirea în apă”. Originea numelui ciudat al lăcaşului ce găzduieşte 30 de vieţuitori în prezent rămâne un mare mister, deşi variante sunt o mulţime.

Slujbele bisericeşti sunt oficiate zilnic după tipicul tradiţional, călugării îndeplinind misiunea de rugători şi mijlocitori către Dumnezeu pentru întreaga lume. Pe de altă parte, în mijlocul Lacului maicilor se află Mânăstirea Ţigăneşti, între Bucureşti şi Ploieşti. E un lăcaş vestit atât prin frumuseţe, cât şi prin atelierele de ţesătorie, unde se ţes veşminte preoţeşti şi broderii deosebite. Legenda spune că pomelnicul începe aici cu Mihai Viteazul şi Doamna Stanca, mânăstirea fiind zidită în Codrii Vlăsiei prin secolul XVII, de călugări români de la muntele Athos. Aici s-a păstrat şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe.

Sursa foto: commons.wikimedia.org