Peștera Bolii a fost amenajată în ultimii ani să ofere turistului curios câteva clipe de relaxare și odihnă. De cum intri, se aude în surdină muzică instrumentală, iar acordurile operelor clasice se împletesc de minune cu șoaptele râului Jupâneasa care străbate sălile întunecate.
Poți lua loc pe o bancă să te odihnești și să te bucuri de muzică, sau poți străbate la pas ușor cotloanele peșterii, mergând pe firul apei, peste podețele de lemn luminate feeric.
Are farmecul ei această peșteră și a adunat multe povești de-a lungul timpului! Dar cea mai frumoasă dintre ele stă scrisă chiar la intrare și, dacă o citești cu atenție, legenda îți va dezvălui inima răsturnată a peșterii despre care localnicii spun că face minuni.
Povestea fetelor de măritat
Legenda spune că era stăpân pe aceste meleaguri, în vremurile vechi, un jupân bogat care avea două fete. Cea mai mare dintre ele, era deosebit de frumoasă, cu ochii verzi și trup mlădios, dar era trufașă și egoistă și deseori prea mândră cu flăcăii care încercau să o ceară de soție. De câțiva ani, fata îi tot alunga de la ușa ei, pentru că niciunul nu era așa de bogat și de chipeș cum ar fi vrut ea.
Sora ei mai mică, însă, era mult mai îngăduitoare și mai blândă. Avea ochii albaștri și un zâmbet cald pentru care era prețuită. Dar nu era la fel de frumoasă ca sora ei mare și prea puțini pețitori soseau în pragul casei pentru ea. Așa trecură câțiva ani și fetele jupânului, deși numai bune de măritat, nu își găseau deloc perechea.
Dorințele curate și inima răsturnată a peșterii
Într-o zi, când fetele plecară prin pădure după fructe și ciuperci, se porni o vijelie cu ploaie puternică. Merseră pe firul apei și norocul le-a făcut să le iasă în cale peștera adăpostită. Bucuroase, au intrat să aștepte soarele, iar când cerul s-a luminat, fata cea mică și-a întors privirea spre intrare și a zărit ca prin minune inima răsturnată a peșterii.
- Iată surioară, acesta e sufletul peșterii care ne-a purtat de grijă!
Dar sora cea mare și trufașă nici nu a vrut să se uite. Nu dorea decât să iasă la lumină și să ajungă acasă. Atunci, peștera a prins glas și, pentru că fetele îi văzuseră inima, ea le-a spus să caute mai în adânc o icoană a Maicii Domnului ascunsă acolo și să se roage pentru cea mai fierbinte dorință a lor.
În Peștera Bolii se mai fac și azi miracole
Fata cea mare nu credea sub nicio formă în puterile miraculoase ale peșterii, dar sora ei mai mică a căutat icoana și s-a rugat pentru sănătatea ei și pentru dragoste, să își găsească un soț de nădejde cât mai degrabă. Iar legenda spune că fiica cea mică, pe care nu o pețea nimeni, s-ar fi măritat chiar în acel an, până la Crăciun, cu un flăcău de toată isprava, pe când sora ei a așteptat mult și bine un bărbat cum dorea ea…
Legenda este și mai frumoasă dacă vizitați peștera și o citiți chiar acolo, la intrare și apoi priviți către lumină să vedeți și voi inima răsturnată a peșterii. Oamenii locului spun că și azi sufletul peșterii mai face minuni, pentru cei care își iau o clipă de răgaz să se apropie de el!
Nu este deloc greu să ajungi aici, peștera fiind la numai 6 kilometri de Petroșani, pe un drum accesibil cu mașina. Trebuie să mai știi că numele ei nu are legătură cu vreo boală sau cu vreun blestem, ci cu familia Bolia, care avea pe vremuri pământuri și păduri prin aceste locuri.
Explorează frumusețile naturale ale României, precum Peștera Muierii, peștera Scărișoara sau peștera Polovragi!
foto: Adina Stănilă