Sărbătoarea de Înălțarea Domnului, care se celebrează în a șaptea săptămână după Paști, reprezintă garanția înălțării noastre, a credincioșilor. Potrivit cărților sfinte, Domnul nostru Iisus Hristos a zis: „Iar Eu, când Mă voi înalța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine”. Prin urmare, orice credincios este încredințat că nu numai spiritul său va fi înălțat, ci și trupul. Prin Înălțarea Sa la cer, Fiul lui Dumnezeu întrupat s-a aşezat de-a dreapta Tatălui, continuându-şi lucrarea pământească prin Sfântul Duh.
Ce înseamnă Înălțarea Domnului
Potrivit scrierilor religioase, ruta vieții noastre ca ființe umane pe pământ începe prin Jertfă. Și se termină cu Înălțarea. Prin Înălţarea Sa, cu 10 zile înaintea Pogorârii Sfântului Duh, Iisus Hristos face ca spiritul credinţei creştine să se înalţe odată cu El. În vremuri apuse, în Orient, Înălțarea Domnului era prăznuită în a cincea zi după Înviere, în paralel cu Rusaliile.
Pe de altă parte, la Ierusalim, sărbătoarea se ţinea în Biserica Naşterii din Bethleem. În aceeaşi zi cu Pogorârea Sfântului Duh. Abia spre sfârșitul secolului al IV-lea a avut loc marcarea acestei sărbători în sine. Iar momentul Înălţării și-a căpătat însemnătatea și recunoașterea cuvenite abia odată cu ridicarea bisericii de pe Muntele Măslinilor (Eleon), de către Sfânta Elena.
Acolo, sărbătoarea era prăznuită în mod deosebit, cu mare fast. Înălţarea Domnului întăreşte credinţa că Isus va reveni. Iar norul care i-a învăluit pe cei prezenți pe Muntele Tabor este norul pe care va veni Dumnezeu pentru mărirea Sa. Să judece viii şi morţii la sfârşitul veacurilor.
Sursa foto: Flickr.com