Mulți dintre noi credem în viața de după moarte, pentru că avem nevoie de speranță. Unii cred în Rai şi Iad, alţii cred în Nirvana, alţii speră că sufletele pierdute petrec o vreme în eter şi se reîncarnează pe Pământ.

Este adevărat că nimeni nu s-a întors de dincolo cu vreo dovadă. Cu toate acestea, tot mai multe persoane care au fost în moarte clinică depun mărturie despre experienţele prin care au trecut. Poveştile lor sunt de domeniul fantasticului, dar numeroasele asemănări care apar de la un pacient la altul ne pun pe gânduri.

Există viaţă de după moarte? Cei care au întâlnit spiritul unei persoane dragi, după moartea acesteia, sunt convinşi că da.

Sufletul supravieţuieşte corpului?  

Poveştile cu fantome există din cele mai vechi timpuri, dar abia în ultimul secol au început să fie abordate din prisma ştiinţei. Printre primii cercetători ai fenomenelor de bântuire se numără parapsihologul italian Ernesto Bozzano (1862 – 1943) care credea fără tăgadă în supravieţuirea sufletului după moarte. De asemenea, el era convins că spiritul uman este independent de evoluţia biologică a trupului şi că moartea este doar o trecere spre universul eteric căruia îi aparţine.

Rene Sudre, renumit cercetător francez în domeniul parapsihologiei, duce mai departe ideile lui Bozzano şi concluzionează: fenomenele de bântuire sunt legate de o zonă limitată, o clădire, o cameră sau un loc delimitat, şi apar, de cele mai multe ori, în urma unui eveniment tragic. Moartea violentă implică o emisie masivă de energie care ajută spiritul sau corpul eteric al celui decedat să prindă contur în faţa unor martori sau a unor persoane dragi.

Dacă mărturiile rudelor şi ale martorilor pot fi puse sub semnul îndoielii din cauza şocului şi durerii, mărturiile celor care văd fantoma cuiva drag înainte de a afla de moartea lui sunt cu adevărat uimitoare.

Întâlniri la limita imposibilului

Dr. Erlendur Haraldsson, psiholog şi profesor emerit al Universităţii din Islanda, a dedicat ani lungi de studiu experienţelor din preajma morţii şi apariţiilor de dincolo. În opinia sa, aproape un sfert dintre europeni a simţit, cel puţin o dată în viaţă, prezenţa unei persoane dragi decedate.

Contactul poate fi vizual, dar şi auditiv, tactil sau olfactiv. De obicei, vedeniile sau fantomele se arată la câteva ore după deces chiar și persoanelor care nu au aflat încă de moartea lor. „Întâlnirea” nu durează mai mult de câteva secunde, în rare cazuri depăşeşte un minut sau două. Dar intensitatea emoţiilor este atât de puternică, încât timpul pare să se oprească în loc.   

Dr. Haraldsson a conchis că, în marea majoritate a cazurilor, fantomele se arată doar o dată, de două sau maximum de trei ori. Conform mărturiilor pe care le-a analizat profesorul islandez, toţi cei intervievaţi au spus că totul pare reali, iar apariţiile, deşi înfricoşătoare uneori, le aduceau şi un sentiment de bucurie intensă.  

Și totuși… viața de după moarte nu este posibilă

În pofida multor mărturii uluitoare, există numeroși oameni de știință care nu pot accepta existența spiritului după deces. Fizicianul Sean Carrol, cercetător la Institutul Tehnologic din California, susține că spiritul sau conștiința nu pot supraviețui trupului.

„Legile fizicii care guvernează viața de zi cu zi au fost înțelese pe deplin” și tot ce se întâmplă în univers, inclusiv pe Terra, este în concordanță cu aceste legi, susține Carrol.

Cercetătorul american mai spune că, pentru ca viața de apoi să fie posibilă, conștiința noastră ar trebui să existe separat de trup, ceea ce nu se întâmplă. În schimb, aceasta este o colecție de atomi și electroni care, în cea mai simplistă explicație, ne ajută să gândim. Legile universului nu le permit acestor particule să opereze în lipsa trupului.

Dr. Carrol subliniază într-un articol publicat în jurnalul științific Scientific American că: „Dacă nu există altceva în afară de atomi și forțele pe care le cunoaștem, în mod clar nu există nicio cale prin care sufletul să supraviețuiască morții”.

foto: Shutterstock