Astrele sunt înconjurate de mister şi magie chiar şi în vremurile noastre, cu toate că ştiinţa ne spune că stelele se nasc din nori giganţi de gaz şi praf. Strălucirea şi frumuseţea lor a fost asociată de mii de ani cu divinitatea şi cu puterea magică a nopţii. Stelele au un loc aparte în credinţele religioase ale omenirii. Naşterea lui Iisus a fost vestită de o stea, zeii anticilor greci priveau spre muritori prin stele şi multe simboluri religioase sunt legate de astrele nopţii. Ploaia de stele are un loc aparte în mitologia vechilor popoare. O stea căzătoare purta cu sine mesajul zeilor şi, nu de puţine ori, căutând locul în care s-a prăbuşit, oamenii găseau roci strălucitoare pe care le considerau talismane cu puteri magice. Grecii erau convinşi că cine găsea un meteorit avea parte de noroc şi bunăstare tot anul. Şamanii indieni le purtau drept amulete cu care făceau vrăji şi le transmiteau cu veneraţie de la o generaţie la alta.
Mesaje sacre trimise de zei
O legendă veche, moştenită din Antichitate, spune că trebuie să îţi pui o dorinţă imediat ce vezi o stea căzătoare şi ea se va împlini. Legenda îşi are rădăcinile în scrierile astronomului grec Ptolemeu, care a trăit în secolul I înaintea erei noastre. Ptolemeu credea că zeii privesc uneori spre muritori, dând la o parte cortina cerului şi lăsând stelele să cadă pe Pământ. În acel moment, zeii erau mult mai atenţi la oameni şi le ascultau dorinţele. Aristotel credea şi el că stelele căzătoare sunt semne divine trimise oamenilor. Nu e de mirare că elenii venerau tot ce venea din universul zeilor. Rarele fragmente de meteoriţi găsite se păstrau cu sfinţenie în temple. Celebra clădire Kaaba din Mecca, în jurul căreia se adună credincioşii musulmani în cel mai mare pelerinaj anual din lume, adăposteşte un meteorit, o piatră neagră sacră. Legenda spune că piatra sfântă ar fi fost dăruită de Arhanghelul Mihail profetului Abraham, iar credincioşii au ridicat Kaaba, templul ca un cub fără ferestre, pentru a o proteja. În prima zi a pelerinajului, musulmanii înconjoară de şapte ori Kaaba şi sărută Piatra Neagră, aflată pe colţul de sud-est.
Stelele căzătoare sunt suflete din cer
Stelele căzătoare au avut de-a lungul istoriei numeroase semnificaţii şi simboluri. Miturile teutone spun că fiecare om are o stea în cer, care atârnă de firul destinului. Când viaţa se sfârşeşte, firul se rupe şi steaua cade pe pământ. Aceeaşi superstiţie o regăsim şi la noi în ţară. În vechime, românii credeau că sfinţii aprindeau în cer câte o lumânare ori de câte ori se năştea un suflet, iar steaua îi veghea spiritul de departe. La moartea lui, steaua se stingea şi cădea în adâncurile nopţii. Credinţa se păstrează şi acum, în pofida învăţăturilor creştine care condamnă misticismul.
Semne ale dezastrului
Ploaia de stele anunţă moartea, dar şi cataclismele naturale sau nenorocirile care se abat asupra omenirii. În Occident, multe credinţe vechi spun că ploaia de stele este vestitoarea răzbunării divine. Până şi astronomul englez Edmund Halley, cel care a botezat celebra cometă, era convins că potopul lui Noe a fost declanşat de o cometă care a fost „semnul nemulţumirii lui Dumnezeu faţă de creaţia sa”. În Asia, superstiţiile spun că ploaia de stele şi cometele aduc dezastre, războaie şi distrug vieţi omeneşti. Superstiţiile sumbre sunt susţinute, în mod surprinzător, de o descoperire recentă a oamenilor de ştiinţă americani. Conform dovezilor găsite pe trei continente, se pare că Pământul a fost lovit de o furtună de meteoriţi cu 12.000 de ani în urmă, cataclism care a dus la dispariţia a numeroase specii de animale şi a exterminat o populaţie preistorică. Cercetătorii analizează acum o substanţă topită şi solidificată, găsită în sol, care nu provine nici din spaţiu, dar nu este nici terestră. Se pare că această substanţă s-a format la căderea meteoriţilor incandescenţi, care au lovit pământul cu forţa unei bombe nucleare.
sursa foto: 123rf.com
Vezi şi Perseidele 2022 – cu ce este diferită ploaia de meteori anul acesta!
Citeşte şi: Curiozităţi despre Calea Lactee – lucruri neștiute despre galaxia în care trăim