Dezlegare la amor în Postul Mare? Vezi ce spun cărțile sfinte

Există întrebări la care fiecare dintre noi caută răspuns. Cum tradiția religioasă se împletește strâns cu superstițiile pe la noi, e greu să mai facem diferența. Lumea spune că, dacă ești cununată la biserică, ai voie să-ți continui viața sexuală și în post, având permisiunea să faci dragoste cu jumătatea aleasă. Dar fețele bisericești susțin că înfrânarea este cuvântul de lege, atât de la hrana de proveniență animală, cât și de la cele lumești. Semnul de întrebare rămâne însă.

Ce spun cărțile sfinte despre dragoste în Post

Din punct de vedere religios, este cât se poate de clar că în zilele de post, adică miercurea și vinerea, în posturile de peste an, precum și la sărbători și în preajma acestora, este necesară „înfrânarea soților de la împreunare”.

Primul care explică acest fapt este Sfântul Apostol Pavel, în Epistola Întâia către Corinteni. Aici se menționează că, în post, „bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.

Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.”

Are cineva dezlegare la amor în Postul Mare?

Pe de altă parte, Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuiește oferă lămuriri și despre păcatul desfrânării, care a devenit ceva normal în zilele noastre: „Într-adevăr, căsătoria a fost lăsată de Dumnezeu pentru naşterea de copii. Dar a fost lăsată şi pentru o altă pricină, cu mult mai mare, anume ca să stingă aprinderile firii noastre. Căsătoria nu mai are decât o pricină pentru a exista: îndepărtarea desfrâului şi a desfrânării.”

Iar cunoscutul părinte Cleopa ne clarifică: „Toată viaţa, creştinul, de când se cunună şi până la moarte, n-are voie să se împreuneze cu soţia lui decât numai marţea şi joia, dacă nu-i post şi dacă nu-i sărbătoare atunci. Şi doctorii de azi, după ştiinţă, arată că cei mai sănătoşi copii devin din aceasta că bărbatul să nu aibă contact cu soţia decât de două ori pe săptămână. Marţea şi joia sunt lăsate pentru împreunarea soţului cu soţia, de când începe ziua, de la miezul nopţii.”

În plus, trebuie subliniat și faptul că este amăgire și înșelare diavolească pentru soții care, din cauza refuzului unuia, celălalt ajunge la autosatisfacere (păcatul malahiei) sau la preacurvie. Concluzia? Abstinenţa de la relaţii sexuale este o îngăduinţă din partea lui Dumnezeu, nu o poruncă de la El, așa că rămâne la latitudinea fiecărui cuplu să decidă.

Sursa foto: 123rf.com