De ce se taie porcul de Ignat

Românii păstrează o zi anume înainte de Crăciun, în care se taie porcul de Ignat. Tradiția se respectă cu religiozitate în multe comunități rurale, fiind legată deopotrivă de vechi obiceiuri strămoșești, dar și de semnificațiile creștine pe care le are praznicul Sf. Iganție.

Astfel, conform tradiției, se respectă cu mare chibzuială ziua de 20 de decembrie drept ziua în care se taie porcul de Ignat. Iar cine ține cont de această tradiție, o respectă tocmai pentru a avea parte de belșug și sănătate în anul care vine.

Ce semnificație are sacrificarea porcului de Crăciun

Odată cu tăierea porcului, pe data de 20 decembrie, românii începeau pregătirile pentru Crăciun. Sacrificarea animalului reprezenta o sursă proaspătă de carne pentru Sărbătorile de iarnă și respecta totodată un obicei strămoșesc, din vremea dacilor. Cu mult înainte de creștinarea românilor și de praznicul Sf. Ignațiu, dacii obișnuiau să sacrifice animale în preajma solstițiului de iarnă, în jurul datei de 20 decembrie.

Focul ritualic în care se pregătea carnea avea menirea să ”hrănească” zeul Soarelui, căruia îi slăbeau puterile la începutul iernii.

Așa cum știm, după solstițiul de iarnă, lumina zilei începe să crească și Soarele începe să lumineze treptat tot mai mult, chiar dacă acest fenomen este mai greu sesizabil spre final de an și în luna ianuarie.

Pentru vechii daci, porcul reprezenta un animal al pădurii și al întunericului pe care îl sacrificau în numele Soarelui. Este de la sine înțeles că, în acele timpuri, erau vânați și sacrificați porcii mistreți pentru proviziile de iarnă, dar ritualul în sine era închinat Soarelui, luminii și căldurii, drept pentru care focul avea o semnificație spirituală.  

Cu timpul, peste vechile ritualuri dacice închinate Soarelui, s-au suprapus sărbători și tradiții creștine. În lumea satului de demult, se spunea că Sf. Ignație trecea pe la poarta oamenilor înainte de Crăciun și îi îndemna să sacrifice porcii și să îi perpelească bine pe foc. Ritualul prin care pielea porcului era arsă avea drept menire să alunge grijile și necazurile din casă și să aducă un an nou mai îmbelșugat.

Numele de Ignat vine de la numele latin Ignatius, preluat și de vechii greci cu forma Ignatios, și care însemna ”execuție prin foc”. Dar în sens creștin, Ignație înseamnă purtător de Dumnezeu, iar vechile povești cu iz religios spun că Sf. Ignație ar fi fost de mic copil ucenicul Sf. Ioan și unul dintre cei mai de seamă propovăduitori de la începuturile creștinismului.  

Când se taie porcul după datină

Tradiția spune că porcii trebuie sacrificați doar pe data de 20 de decembrie. Iar aceasta este o zi sfântă, în care sacrificiul animalelor reprezintă un ritual încărcat de superstiții și tradiții străvechi. Ziua când se taie porcul trebuie să fie singura îndeletnicire din gospodărie. În această zi, gospodinele nu trebuie să facă nimic altceva prin casă. Nu se mătură, nu se spală și nu se gătește. Gospodarii se ocupă doar de sacrificarea porcului și tranșarea bucăților de carne, iar acest ritual este însoțit de o mulțime de superstiții.

În credințele populare se spune că, în seara dinainte de Ignat, porcii visează că vor fi sacrificați și de atunci refuză să mai mănânce. După Ignat, porcii nu se mai îngrașă, așadar ei trebuie sacrificați pentru bucatele tradiționale de Crăciun.

Încă de pe vremuri, românii știau că porcul tăiat înainte de Crăciun are carnea cea mai bună, iar șoriciul cel mai fraged. Porcii crescuți timp de doi sau trei ani au o carne mai tare, iar șoriciul lor nu mai este bun de mâncat. Pielea bine tăbăcită de la porcii bătrâni se păstra doar pentru opinci.

Cine a fost Ignatul sau Sf. Ignație

Născut pe meleagurile pe care se află azi Siria, Sf. Ignație a primit din copilărie o educație în spirit creștin și a ajuns episcop al Antiohiei în vremea în care Imperiul Roman era condus de Traian. Prigoana împotriva creștinilor era năprasnică în acele vremuri, iar Sf. Ignație a fost arestat pentru credința pe care o propovăduia. Încătușat în lanțuri, bătut și schinguiut, el a fost purtat din Antiohia la Roma unde a fost aruncat într-o groapă, să fie sfâșiat de fiarele sălbatice.

Pe drumul către Roma, episcopul a reușit să scrie șapte epistole către comunitățile de creștini din acele vremuri, către efeseni, tralieni, romani, filadelfieni sau smirneni. În aceste epistole, el îi îndeamnă pe creștini să nu își piardă niciodată credința și să îl poarte mereu în sufletul lor pe Dumnezeu. Epistolele Sf. Ignație, ajunse până în zilele noastre, sunt considerate azi un monument al literaturii creștine timpurii.

Legenda mai spune că, după ce a fost martirizat și ucis de fiare, Împăratul Traian s-a îmbunat și i-a lăsat pe creștinii din Antiohia să îi culeagă oasele pentru a le înmormânta creștinește. Iar între oase a fost găsită inima sfântului, întreagă și neatinsă. Cum sfântul Ignație le-a spus întotdeauna că în inima lui este scris numele lui Iisus, oamenii au despicat-o și au găsit într-adevăr numele lui Hristos scris cu aur în inima sa.

Ce obiceiuri și tradiții se păstrează când se taie porcul

Pomana porcului se pregateste la ceaun in ziua in care se taie porcul

În gospodăria românească, porcii sunt crescuți aproximativ un an și sunt întotdeauna sacrificați înainte de Crăciun. Când se taie porcul, pe data de 20 decembrie, se sărbătorește și Ignatul, cunoscut pe vremuri drept Crăciunul Țiganilor, pentru că de obicei țiganii erau chemați să îndeplinească sacrificiul. Românii creștinii țineau post și nu era potrivit ca aceștia să înjunghie și să sacrifice animale cât timp dura Postul Crăciunului.

În vremurile mai vechi, nu orice familie își permitea să crească porci, de aceea familiile mai înstărite împărțeau câteva bucăți de carne și vecinilor nevoiași. Credințele din bătrâni spun că, în ziua de Ignat, este bine să faci un sacrificiu. Cine nu avea porc, tăia un gâscan sau un cocoș. Sângele ritualic, lăsat să se scurgă pe pământ când se taie porcul, era menit să alunge grijile și sărăcia și să aducă un an mai bogat și mai spornic.

După ce era sacrificat porcul, gospodinele pregăteau foi subțiri dintr-un aluat simplu, pe care le coceau pe plită. Foile erau umplute cu o cremă de nuci sau cu o cremă din semințe de cânepă fierte, denumite julfă. Prăjitura aceasta de post poartă numele de Plăcinta Domnului sau Scutecele Domnului și se servește în Ajunul Crăciunului, amintind de Nașterea pruncului Iisus.

În alte regiuni, gospodarii care sacrifică porcul îndepărtează cu grijă splina și după forma ei pot spune dacă va fi iarna grea sau ușoară. Astfel, dacă splina este mai groasă la capăt, va fi iarna plină de zăpadă și vara cu belșug. Dar, dacă splina este subțire, iarna va fi geroasă, iar vara secetoasă.

foto: Shutterstock