De ce ne poartă noroc în Noul An sărutul sub crenguța de vâsc

 

Obiceiul de a-ți săruta iubita sau iubitul sub crenguța de vâsc la Anul Nou a apărut abia în secolul al XVIII-lea și se păstrează azi neschimbat, adoptat de toate popoarele europene și nu numai.

Este musai să cumperi o ramură de vâsc în preajma Anului Nou și să o agăți de lustră sau la intrarea în casă. Sărutul sub vâsc a devenit în ultimele două secole una dintre cele mai frumoase tradiții de Revelion. Și vâscul nici măcar nu este o plantă prea frumoasă. Din contră, este o plantă parazită, care crește pe tulpina copacilor, iar fructele ei sunt toxice.

De ce au ales germanii crenguța de vâsc

Vâscul este cunoscut din cele mai vechi timpuri pentru proprietățile sale curative. O legendă babiloniană spunea că această plantă are efecte afrodisiace. Femeile singure trebuiau să meargă la templu cu o ramură de vâsc și, dacă vedeau un bărbat care le plăcea, trebuiau să îi pună vâscul în jurul gâtului, să îl ”lege” cu farmecele dragostei.

Și grecii antici credeau în proprietățile afrodisiace ale plantei și o foloseau adesea în leacurile din plante pentru a vindeca aproape orice, de la crampele abdominale, la impotență.

Datorită faptului că vâscul făcea flori și fructe pe timp de iarnă, era venerat de celți care colectau îndeosebi vâscul care creștea pe ramurile de stejar. Îl foloseau la diverse ritualuri și incantații pentru a aduce sănătatea și prosperitatea în triburile lor, dar mai ales pentru a spori natalitatea.

Pentru popoarele nordice, vâscul era planta păcii și a armoniei. Dacă doi dușmani se întâlneau sub un copac acoperit cu vâsc, trebuiau să facă un compromis și să se împace.

Cum a apărut obiceiul de a săruta pe cineva sub ramura de vâsc

Asocierea vâscului cu dragostea, fertilitatea și pacea a continuat în Evul Mediu, iar oamenii au început să îl aducă în casă pentru a-l folosi la diverse leacuri vindecătoare. În secolul al XVIII-lea, vâscul considerat o plantă sacră devine și decorațiune de Crăciun și este obligatoriu atârnat la uși sau la ferestre, de tavan sau chiar în crengile bradului.

Nu se știe exact cum a apărut obiceiul de a săruta pe cineva drag sub vâsc, dar se pare că s-a răspândit mai întâi printre servitorii din Anglia și apoi a ajuns și în casele nobililor. Conform tradiției, bărbații aveau voie să fure câte un sărut de la fiecare fată care stătea sub vâsc, iar cine refuza sau se supăra avea parte de ghinioane în noul an.

Cu fiecare sărut, cuplurile trebuiau să rupă câte o bobiță din ramura de vâsc. Când dispăreau toate boabele, nu mai aveai voie să săruți pe nimeni deoarece nu mai aveai parte niciodată de dragoste. Țineți minte, deci, să cumpărați o ramura de vâsc plină de boabe albe ca să vă meargă bine în dragoste tot anul viitor.

foto: 123rf.com