De ce e bine să ai busuioc sfințit în casă, de Sărbători

Bunicile noastre aveau bunul obicei să aducă acasă, la marile sărbători, apă sfințită și busuioc sfințit, să îl pună la icoane. Este un obicei pe care orice creștin trebuie să îl păstreze și azi, mai ales în preajma Crăciunului. se spune că busuiocul sfințit îți protejează casa și sufletul.

Busuiocul sfințit are o semnificație aparte pentru credincioși. Datorită aromei sale puternice și distinse, el a fost din cele mai vechi timpuri asociat cu ritualurile religioase.

Vechii iudei care l-au urmat pe Iisus foloseau isop, o plantă asemănătoare busuiocului, la fel de aromată, dar cu flori albastre. Preoții înmuiau un mănunchi de isop în apă de râu și stropeau cu el casele, vitele și copiii, ținând o slujbă după învățăturile lui Hristos.

Mai târziu, grecii care au preluat ritualurile iudeilor creștini, au folosit busuiocul, o plantă care reprezenta credința, curățenia sufletească și smerenia.

Cum să păstrezi mănunchiul de busuioc sfințit

În popor există o tradiție conform căreia busuiocul trebuie semănat de Sf. Gheorghe și cules de Ziua Crucii, pe 14 septembrie, când este dus la biserică și folosit la ritualurile de sfințire a apei.

Înmuiat în agheasmă, devine și el busuioc sfințit și mulți preoți împart câteva crenguțe din mănunchiul folosit la slujbă celor mai vrednici credincioși.

Busuiocul uscat se pune la icoane, iar aroma lui care nu se pierde nici după ce se usucă, va persista o perioadă lungă și va păstra amintirea rugăciunilor de la biserică.

Busuiocul, proprietăți curative excepționale

Numele busuiocului provine de la termenul grecesc ”basilikon” de unde s-a format bazilica și biserica. El înseamna pentru greci, ceva regal, divin, dumnezeiesc.

Legenda spune că busuiocul a ajutat-o pe Împărăteasa Elena să găsească locul în care era îngropată crucea pe care a fost sacrificat Iisus. Această plantă ar fi crescut din sângele Domnului și din lemnul crucii, care s-a păstrat aproape intact de-a lungul secolelor.

În toate țările din jurul Mediteranei, unde s-a răspândit în prima etapă creștinismul, busuiocul era deja apreciat pentru proprietățile lui curative și magice. Cu el, preoții purificau casele, iar fecioarele își găseau dragostea. Fiertura de busuioc vindeca rănile și se recomanda în toate bolile stomacului, ale rinichilor și ale ficatului.

Și azi, uleiul de busuioc și infuzia din florile acestei plante sunt deosebit de apreciate de medici și de farmaciști. Tratamentele naturiste pe bază de busuioc tratează în mod eficient bolile căilor respiratorii, ale plămânilor, sinuzita, durerile de cap, infecțiile urinare, ulcerele și gastrita. Uleiurile volatile din busuioc distrug o gamă largă de bacterii și tratează oboseala și anxietatea, având rol de stimulator neuropsihic.

foto: Libertatea pentru femei