Coliva se prepară în doi timpi. Primul este seara, înainte de a merge la biserică, când se fierbe grâul, iar cel de-al doilea timp este dimineața, chiar în ziua în care urmează să fie dusă la biserică.

Originea colivei

Coliva își are originea în ritualurile păgâne, pe vremea tracilor, și a fost introdusă în practica creștină după minunea Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron. La 50 de ani de la moartea Sfântului Teodor Tiron, împăratul Iulian Apostatul a poruncit  să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor.

Sfântul Teodor Tiron i-a apărut în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului și i-a spus acestuia să-i anunțe pe creștini să nu mănânce altceva decât grâu fiert cu miere, care astăzi este cunoscut drept colivă.

Astăzi, coliva se prepară pentru pomenirea morților, fiind una din cele mai cunoscute practici creștine. În același timp, reprezintă unul dintre cele mai vechi preparate sănătoase, păstrate aproape nealterat până în zilele noastre.

Beneficiile colivei pentru sănătate provin de la ingredientele folosite pentru prepararea ei: grâul, mierea, nucile.

Când se face coliva

  • la parastase la 40 de zile, 3 luni, 6 si 9 luni si la un an de la deces, apoi in fiecare an, pana la 7 ani)
  • în sâmbetele morților
  • pentru pomenirea morților

Cum se face coliva cu grâu (arpacaș)

Ingrediente

  • 1 kg de grâu (arpacaș)
  • 1 kg miez de nuci
  • 250 g zahăr
  • coajă rasă de la o lămâie
  • coajă rasă de la o portocală
  • scorțișoară
  • esență rom, după gust

Pentru ornat:

  • zahăr pudră sau pesmet din biscuiți
  • cacao
  • bomboane colorate

Mod de preparare

Seara, grâul se alege cu mare atenție, îndepărtându-se pleava și bucățelele de grâu sparte. Apoi se spală în 9 ape călduțe (corespunzătoare celor 9 cete îngerești) și se pune la fiert în 3 litri de apă, la foc potrivit de mare.

Când începe să fiarbă apa, se dă flacăra mai mică. În timpul fierberii nu se amestecă cu lingura, ci se mișcă oala din când în când, astfel ca grâul să nu se lipească. Se ține pe foc până ce apa scade și, când apa a scăzut aproape complet, se adaugă puțină sare și zahărul, amestecând ușor cu lingura de lemn. Se mai lasă 5-10 minute până când nu mai este apă, iar bobul de grâu este „înflorit”.

După fiert, grâul se răstoarnă într-o oală smălțuită și se acoperă cu un ștergar umed pentru a nu face coajă. Tot seara se poate curăța și miezul de nucă. Jumătate din cantitate se dă prin mașina de tocat, iar cealaltă jumătate din miejii de nucă se vor tăia cu cuțitul în bucățele mai mici. 10-20 de jumătăți întregi de miez de nucă se opresc pentru ornat.

A doua zi, dimineața, dacă s-a format coaja la grâu, se îndepărtează. Se adaugă miezul de nucă sfărâmată și un sfert din cantitatea de nucă ce a fost dată prin mașină. Se adaugă aromele, după gust, esența de rom, scorțișoara, coaja rasă de lămâie și cea de portocală. Toată compoziția se frământă bine cu mâna.

Compoziția obținută se așază pe platouri, nivelându-se bine. Se adaugă pe deasupra restul de nucă măcinată, astfel încât să fie un strat destul de gros, apoi se presară printr-o strecurătoare mică zahărul pudră. Acum coliva se poate orna, după preferințe, cu miezul de nucă păstrat și cu bomboanele colorate și se poate face și o cruce deaupra din cacao, folosind un șablon.

Sursă foto: 123rf.com