Cruce neagră în calendar pe 16 august. Puțini români știu ce praznic se ține imediat după Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului este sărbătoare cu cruce roșie în calendar și este bine cunoscută de toți românii, care se bucură și de o zi liberă națională. Dar a doua zi, pe data de 16 august, este un alt praznic important, însemnat cu cruce neagră în calendar. Este praznicul Sfinților Martiri Brâncoveni, care au fost schingiuiți și uciși cu o cruzime rar întâlnită, la Istanbul, pentru credința lor creștină.

Martirizați de Sfânta Maria Mare

Puțini români știu că domnitorul Constantin Brâncoveanu se născuse pe data de 15 august, în zi de mare sărbătoare. Iar pe data de 15 august 1714, când împlinea 60 de ani, a fost omorât la Istanbul din porunca sultanului Ahmed, după ce i-au fost omorâți toți băieții, precum și ginerele în fața ochilor săi.

După o lungă perioadă de detenție, de schingiuri și cazne cumplite, voievodul român, împreună cu fii săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, dar și cu sfetnicul Ianache, au fost condamnați la moarte de către otomani, deoarece nu au vrut să se lepede de religia lor creștină.

Rând pe rând, Constantin Brâncoveanu a văzut cum au căzut capetele fiilor săi și al boierului Ianache Văcărescu, sfetnic și totodată ginerele domnitorului.

„Înainte de a se ridica securea asupra capului lor fură întrebaţi dacă voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă al bătrânului Brâncoveanu răsună şi zise înspăimântat de această insultă: «Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut. Să nu ne pierdem însă şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seama de moarte»”, se arată în raportul veneţianului Andreea Memno.

Datorită curajului și dârzeniei cu care și-au apărat creștința creștină, dar și datorită numeroaselor binefaceri pe care Brâncoveanu le-a făcut pentru biserica, pentru mănăstirile pe care le-a ctitorit și pentru dezvoltarea culturii creștine, el a fost martirizat, iar ziua de 16 august a fost aleasă drept Praznicul Sfinților Martiri Brâncoveni, fiind însemnată cu cruce neagră în calendar.

Un voievod cu orientare creștină și modernă

Domnia lui Constantin Brâncoveanu a fost un adevărat record pentru Țările Române aflate sub stăpânirea Imperiului Otoman. Timp de 26 de ani a stat pe tron Constantin Brâncoveanu, perioadă în care a încercat să construiască o țară mai stabilă și mai deschisă către Apus. Pentru a se menține pe tron, el a oscilat adesea între habsburgi și turci, a încercat să aibă relații bune și cu rușii, deși nu a avut niciun sprijin din partea lor.

A sprijinit cultura și educația, a dezvoltat școlile din Muntenie și a susținut tipărirea cărților religioase. El a fost cel care l-a adus de la Istanbul pe cel care avea să devină mitropolitul Antim Ivireanul și l-a susținut să tipărească numeroase cărți în slavonă, greacă și latină pentru a înzestra școlile de preoți.   

A dat Bucureștiului o nouă Academie Domnească, transformând școala de la Sf. Sava în „colegiu public pentru pământeni și străini”.  A ctitorit mai multe biserici și mănăstiri, între care bisericile de la Potlogi și Mogoșoaia, Mănăstirile Hurezi și Brâncoveni, Biserica „Sf. Gheorghe Nou” din București, unde odihnește acum trupul lui recuperat în mare taină de doamna sa Maria, în anul 1720.

Principalele capete de acuzare, principalele motive pentru care Constantin Brâncoveanu a fost detronat, schingiuit și decapitat împreună cu toți moștenitorii de parte bărbătească, au fost deopotrivă politice și religioase. Se spunea că Brâncoveanu adunase o avere impresionantă și complota cu aliații din țările vecine să scape de jugul otomanilor. Se zvonea că avea beciuri pline cu aur prin catacombele mănăstirilor și palatelor sale. Turcii urmăreau aurul, dar mai ales urmăreau să înlăture un posibil rival puternic, care s-ar fi putut alia cu austriecii împotriva lor.

Puterea lui Brâncoveanu crescuse și devenise un impediment pentru otomani. În ceea ce privește munții lui de aur, nu au fost descoperiți niciodată și poate nici nu au existat așa cum spuneau cei care îi purtau sâmbetele și care au complotat la Istanbul împotriva lui.  

Cert este că Brâncoveanu a fost detronat, familia distrusă, soția alungată în pribegie. Turcii i-au luat totul domnitorului român, dar singurul lucru pe care nu au reușit să i-l fure a fost credința lui creștină, în care a murit demn, cu mult curaj și cu speranță în Dumnezeu.