Proprietățile magice ale crenguțelor și florilor de busuioc erau cunoscute din Antichitate și nu este de mirare că au supraviețuit până la noi câteva superstiții despre busuioc pe care bunicile noastre le respectau cu sfințenie.

Ele știau că busuiocul, fie el verde sau uscat, trebuie sfințit și pus la icoane, că protejează casa, purifică aerul și are grijă de sănătatea noastră.

Crenguțele de busuioc înflorite sunt cele mai parfumate și cele mai apreciate. Se folosesc la rugăciune, se stropesc cu apă sfințită și se pun în multe ceaiuri care vindecă suferințe vechi.

Crucea lui Iisus și parfumul busuiocului

Tradiția creștină a păstrat o frumoasă legendă despre Împărăteasa bizantină Elena și crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Împărăteasa Elena a petrecut mult timp în Israel căutând cât mai multe locuri și obiecte din vremea lui Iisus. Legenda spune că, ajungând pe dealul Golgotei, împărăteasa ar fi simțit un parfum divin și a descoperit tufele de busuioc.

Vrând să culeagă câteva flori uscate și să ia semințe pentru grădina ei, tufele s-au rupt dezvăluind la rădăcina lor lemnul crucii pe care a fost răstignit Iisus. De atunci, Împărăteasa Elena ar fi spus să nu existe în nicio casă icoană de lemn sau cruce fără crenguțe de busuioc.

Superstiții despre busuioc din toată lumea

În Africa, busuiocul era folosit drept pavăză pentru scorpioni. Era musai să ții în casă crenguțe de busuioc prin locurile în care știai că intră scorpionii.

În Italia, busuiocul este planta iubirii și a pasiunii. În vremurile medievale, fetele tinere care își căutau soț scoteau la fereastră câte un vas cu busuioc, să fie curtate de cavaleri.

Tot în Italia, fetele îi puneau busuioc în păr pentru a arăta că își așteaptă iubitul sau că sunt în căutarea unui soț. Și pe la noi, în vremurile mai vechi, fetele tinere purtau busuioc în cosițe să le ferească de deochi și să fie admirate de flăcăi.

În Grecia se dăruiau ghivece cu busuioc înflorit, dacă mergeai în casa unor tineri căsătoriți, să le poarte noroc și să le păzească dragostea.

În multe țări din Europa, bărbații nu aveau voie să mănânce busuioc, poate pentru că el este asociat cu fertilitatea la femei și cu leacurile care se luau pentru a scăpa de durerile nașterii sau de durerile menstruale.

Una dintre cele mai vechi superstiții despre busuioc, moștenită din Antichitate, spune că nu trebuie niciodată tăiat cu ceva metalic, pentru că se înnegrește și devine toxic. Busuiocul întotdeauna se rupe cu mâna și se mărunțește ușor între degete, pentru salată sau aperitive.

Superstiții despre busuioc de pe la noi

Este bine să pui busuioc la icoane, mai ales dacă este sfințit în biserică, și să îl folosești când te rogi pentru sănătate.

Se pune busuioc pe patul sau pe perna unei persoane bolnave să se însănătoșească mai repede.

În credințele românești, busuiocul a apărut din lacrimile Maicii Domnului sau din crucea pe care a fost răstignit Iisus, de aceea el are proprietăți magice vindecătoare. Frunzele și florile zdrobite se foloseau în tot felul de poțiuni și creme care alinau durerile, inflamațiile și infecțiile, dar care aveau efecte benefice și asupra sufletului.

Este bine să semeni busuiocul lunea dimineața devreme, imediat după răsăritul Soarelui pentru că îți poartă noroc și crește repede.

Este bine să te speli pe față cu rouă de pe busuioc, să fii frumoasă, sănătoasă, atrăgătoare și admirată de toată lumea.

Este bine să te speli pe cap cu ceai de busuioc sau cu apă în care a stat busuioc. Părul va fi mai sănătos și va crește mai bogat.

Nu este bine să arunci vreodată busuiocul, oricât de uscat și deteriorat ar fi. Pune-l în pământul din ghivece sau din grădina de flori.