Cine poate da de pomană pentru o persoană decedată

De fiecare dată, la orice parastas, ba chiar orice eveniment creștin, au existat două tabere. Cea a oamenilor mai în etate care au eperiența de viață și preoții cu învățămintele de rigoare.

Unele persoane încearcă să le combine, iar lucrurile nu se simplifică deloc.

Teologia băbească

Unii, mai în glumă, mai în serios, spun că există o teologie băbească, în afara celei firești.

După spusele bătrânilor, la un parastas, nu oricine poate da de pomană. Trebuie să împartă colaci, mâncare, haine, doar o femeie văduvă, cu experiență. Nicidecum cineva tânăr, chiar dacă are un decedat în familie.

Nici să nu primești pomană de la o femeie însărcinată, că nu este de bine. Dar oare copilul nu este o binecuvânare de la Cel de Sus?

În general sunt multe sfaturi sau învățături care au ca motivație sigură și simplă – nu este bine așa.

În momente de tristețe, oamenii tind să nu mai caute cele mai logice explicații și încearcă să împace pe toată lumea. Chiar dacă toate cheltuielile sunt exorbitante.

Ce spun preoții

Preoții spun că de pomană poate da oricine. Fie ea văduvă, femeie gravidă, cu copil sau fără, bogată sau săracă, orb, cu handicap sau fără, etc.

Faptul că dai de pomană este un act de milostenie, un act de binefacere pentru cei din jur.

Omul decedat nu mai mănâncă, nu mai bea, nu mai chefuiește, nu are nevoie de bani, bijuterii sau alte produse.

Omul decedat are nevoie de rugăciune, nimic mai mult din partea celor vii.

În Biblie nu scrie nicăieri ce, cui și cât să dăm de pomană. Având în vedere costurile ridicate pe care le presupune o înmormântare în ziua de astăzi, fiecare creștin dă de pomană după bugetul pe care și-l permite.

Nimeni nu are voie să-l judece, acest lucru fiind un mare păcat

Un gest, cât de mic, făcut din suflet, și cu rugăciune, face cât zece mese de pomenire îmbelșugate.

Comun tuturor este coliva, despre care se mai spune că este mâncarea mortului. Pe lângă aceasta fiecare pune ce mai poate. Merge cu ele la biserică unde le sfințește preotul.

Pentru a nu face păcat, indiferent de statutul financiar, creștinul trebuie să țină cont de perioadele de post. Nu se împarte de dulce în zilele de post.

Termenele de pomenire sunt la 3, 9 și 40 de zile, 3 săptămâni, apoi 3, 6, 9 luni și 1 an. Se continuă pomana anual, până la 7 ani.

Nimeni nu trebuie să se simtă păcătos pentru că nu a respectat/nu își permite să realizeze sfaturile după teologia băbească. Sunt obiceiuri din popor, nefondate, care nu se regăsesc niciunde în Biblie.

Din nefericire sunt multe persoane care se consideră creștine, dar care nu cunosc sau nu au înțeles ce spune Sfânta Scriptură, și tind să inducă în eroare pe cei mai puțin experimentați.

Astfel, cel mai bine este să dicutați cu un preot sau cu duhovnicul dumneavoastră despre orice nelămurire aveți legate de aceste subiecte. Ei au învățat mesajul Bibliei și știu cum să vă ajute.

Sursa foto crestinortodox