Chivotul, bijuteria din altar care păstrează taine sfinte

Chivotul cu legile lui Dumnezeu nu a fost găsit niciodată și a rămas una din marile taine ale Bibliei. El este descris cu lux de amănunte, cum a fost făcut, de către cine, cum a fost împodobit și care era rolul lui pentru poporul evreu care se întorcea din pribegia amară în țara promisă de Dumnezeu.

În Exodul, există descrierea exactă a Chivotului sacru, după care au fost realizate numeroase desene și reproduceri. Dar obiectul în sine nu a fost niciodată reperat.

După aceea Bețaleel a făcut chivotul din lemn de salcâm, lung de doi coți și jumătate, larg de un cot și jumătate și înalt tot de un cot și jumătate; l-a îmbrăcat cu aur curat pe dinăuntru și pe din afară, iar împrejur i-a făcut o cunună de aur. A turnat pentru el patru inele de aur, pentru cele patru colțuri de jos ale lui: două inele pe o latură și două inele pe cealaltă latură. A făcut două pârghii de lemn de salcâm, le-a îmbrăcat cu aur, Și le-a vârât prin inelele de pe laturile chivotului, ca să poarte chivotul a făcut apoi capacul chivotului de aur curat: lung de doi coți și jumătate și lat de un cot și jumătate. A făcut de asemenea doi heruvimi de aur, lucrați din ciocan, pentru cele două capete ale capacului, Și i-a așezat unul la un capăt și altul la celălalt capăt al capacului. Heruvimii aceștia erau făcuți ca ieșind din capac la cele două capete ale lui. Cei doi heruvimi își întindeau aripile unul spre altul, umbrind capacul, iar fețele lor erau îndreptate una către alta, privind spre capac.

Chivotul din bisericile ortodoxe

Fiecare biserică deține azi câte un chivot, în care este păstrată Sfânta Împărtășanie, așa cum Chivotul Legii păstra mana dată de Dumnezeu în deșert. Dar chivotele de azi au forme cu totul diferite, și anume forme de biserici cu 5 turle.

Ele sunt realizate din metal și au la interior o cutiuță tainică, făcută de obicei din argint în care se pune la păstrare cuminecătura sfințită în Joia Mare. Cu aceasta se împărtășesc bolnavii și copiii, întru credința că puterea pâinii sfințite îi ajută să se întremeze. Iar Sfânta Împărtășanie nu se pune oricând în chivot, ci doar a treia zi după Paște, în fiecare an.

Chivotul se păstrează întotdeauna pe Sfânta Masă din altar și nu este dezvăluit vederii credincioșilor decât la marile sărbători sau în momente deosebite.

Bijuterii ale artei vechi religioase

Chivotele care se găsesc azi în bisericile noastre sunt rareori făcute din materiale prețioase. Unele sunt suflate cu argint, altele cu aur, dar cele mai multe sunt realizate din aliaje comune. Cu toate acestea, ele sunt prețioase pentru semnificația și încărcătura lor religioasă.

Chivot de la 1685, donat de către voievodul Șerban Cantacuzino Mănăstirii Cotroceni

Mai mult decât atât, chivotele sunt adevărate bijuterii ale artei bisericești. La Muzeul Național de Artă al României se găsesc cele mai vechi chivote, recuperate de la mănăstiri renumite și dăruite pe vremuri de mari domnitori și boieri. Unul dintre cele mai frumoase este chivotul de la Mănăstirea Bistrița, dăruit de familia boierilor Craiovești, pe care se poate observa atât icoana Maicii Domnului, precum și icoanele sfinților Vasile cel Mare, Grigore cel Mare și Ioan Gură de Aur, autori ai Liturghiei ortodoxe, împreună cu sfântul Nicolae.

Acestea sunt lucrate în aur sau argint și sunt decorate cu portrete de sfinți, prooroci și icoane. Aproape toate au icoana Maicii Domnului pusă la loc de cinste pe pereții chivotului, pe latura care marchează intrarea în biserica miniaturală.

Foto: wikipedia