Cuprins
Orice duhovnic ne învață să luăm agheasma mare de Bobotează atât cât să ne ajungă pentru un an, până la următoarea sărbătoare închinată Botezului Domnului. Agheasma trebuie ținută în sticle bine spălate și igienizate, pentru că este un lucru sfânt, căruia trebuie să îi arătăm prețuire și respect. De asemenea, agheasma mare se ține aproape de icoane, dar într-un loc ferit de căldură și de soare!
Apa sfințită în biserică are o putere tămăduitoare binecunoscută de către cei care merg la biserică și cred cu adevărat. Ei știu că agheasma nu este doar un leac pentru durerile trupului, ci mai ales pentru liniștea sufletului și pentru binecuvântare.
Această apă atinsă de harul dumnezeiesc se păstrează tot anul în biserică, în agheasmatar și se folosește la toate sărbătorile mari, dar mai ales la Paște.
De ce se crede că agheasma mare nu se strică
Creștinii care iau acasă agheasma mare, trebuie să o păstreze în sticle curate, cu o ramură de busuioc sfințit, vegheată de o icoană a Maicii Domnului sau a sfântului Ioan Botezătorul. Oamenii știu că apa sfințită rămâne la fel de proaspătă și bună la gust ca în ziua în care a fost adusă de la slujbă.
Agheasma nu se strică niciodată deoarece capătă proprietăți deosebite și poate fi de ajutor credincioșilor după ce se face semnul crucii asupra ei și se rostesc rugăciuni pioase.
Apa sfântă este un dar de la Dumnezeu și se spune că nu se strică niciodată, dacă este păstrată cu grijă și folosită în scopuri nobile.
Preoții spune că ea capătă un iz neplăcut numai dacă nu a fost ținută într-un recipient bine spălat și dacă nu a fost așezată la icoane.
Iată ce spune și rugăciunea făcută pentru agheasma:
„Și-i dă ei harul izbăvirii și binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toți cei ce se vor stropi și vor gusta dintr-însa să o aibă spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință…”.
Cum trebuie să folosești agheasma mare
La început de an, când aduci acasă agheasma mare acasă pe data de 6 ianuarie, este bine să îți binecuvântezi familia și animalele din casă, întreaga locuință și icoanele, stropindu-le cu busuioc înmuiat în apa sfințită.
După Bobotează, timp de 8 zile se ia agheasma mare dimineața devreme, pe stomacul gol, înainte de a lua anafura. Așadar, agheasma mare se ia zi de zi până pe data de 14 ianuarie, timp de opt zile, numărul opt având semnificația veșniciei.
În aceste zile după Botezul Domnului este singura perioadă din an în care se ia agheasma mare fără post și spovedanie, spune tradiția creștină. Au voie să o bea chiar și cei care nu s-au spovedit sau cei care au fost opriți de la Împărtășanie, ca întărire spre nădejdea pocăinței, a mângâierii și îndreptării lor pentru viitor.
După ce trece ziua de 14 ianuarie, agheasma mare se ia numai după ce ai ținut post și te-ai spovedit. Așa sunt obiceiurile creștinești și sfaturile multor preoți duhovnici, care ne îndeamnă să nu risipim și să nu luăm agheasma mare la întâmplare, fără să ne spovedim și să ne curățăm gândurile și sufletul.
De asemenea, după post și spovedanie, se mai ia agheasma mare în zilele de mari sărbători sau în clipele grele, când ești bolnav.
Apa sfințită ajută la necaz
Când îți binecuvântezi copiii, când este ziua lor de naștere sau când sunt bolnavi, este bine să le ungi fruntea cu agheasma mare și să te rogi pentru ei.
Când treci printr-o perioadă mai grea și te rogi la Dumnezeu, bea câte o gură de agheasmă mare dimineața, înainte să mănânci. Ea are proprietatea de a curăța trupul și sufletul din punct de vedere spiritual, iar rugăciunile sunt mai puternice.
Folosește agheasma mare când ești pusă în fața unei încercări grele și când ai mare nevoie de liniște sufletească pentru a lua cea mai bună decizie. Se spune că, dacă îți ungi fruntea cu apă sfințită, se limpezesc gândurile și emoțiile, iar ajutorul de care ai nevoie vine mai curând.
Ce faci cu agheasma prea veche
Se întâmplă uneori ca agheasma să capete un iz neplăcut, dacă nu a fost păstrată în condiții curate sau dacă s-a băut direct din sticlă.
Agheasma nu capătă niciodată miros neplăcut, dacă este folosită la timp și păstrată în condiții igienice. În cazul în care, totuși, ea începe să se altereze, nu se aruncă niciodată la chiuvetă.
Preoții ne învață să ducem agheasma veche la un râu sau la un izvor curat, astfel încât ea să își continue menirea ei cea firească. De asemenea, poate fi turnată la rădăcina unui pom fructifer sau în apa cu care udăm legumele din grădină.
foto: Shutterstock