VASILE MURARU: ”M-a purtat Dumnezeu cum am vrut”

VASILE MURARU: ”M-a purtat Dumnezeu cum am vrut”

A trecut o lungă perioadă de când Vasile Muraru este şi director artistic al Teatrului de Revistă ”Constantin Tănase”. Aşa că am vorbit despre spectacole, dar și despre cum decurg lucrurile în sânul familiei marelui actor.

Oamenii au devenit mai interesaţi de teatru?

Depinde de sezon. Teatrul e modă. Din toamnă de pe la Sfântul Gheorghe, când se pune varza, aşa era pe timpuri, şi până se strică varza în primăvară şi dă iarba, acesta e sezonul de teatru. După aceea lumea este sătulă de hibernare şi caută distracţia în aer liber. Aşa au apărut Grădinile de vară, cum avem şi noi, Teatrul Constantin Tănase, în Herăstrău.

Ce piese sunt în această stagiune?

Acum la Teatrul Tănase sunt spectacolele ”Piei drace”, ”Vivat revista”, ”Aplauze… aplauze”, dar și comedia lui Tudor Muşatescu ”Sosesc Deseară”, în regia lui Nae Cosmescu.

Când v-aţi daţi seama întâia oară că vă doreaţi să fiţi actor?

Prima dată, când eram în satul Doina din judeţul Neamţ. Aveam vreo 5 ani, nu mai ştiu exact cât, şi a venit caravana la noi la şcoală. Atunci am văzut un film rusesc, frumos colorat şi am zis ”uite, ca ăştia trebuie să mă fac. Se uită lumea la ei, aplaudă!” Şi uşor, uşor am început să îmi doresc tot mai mult. Am jucat personajul Nică al lui Ştefan Apetrei în ”Amintiri din copilărie”, în clasa a patra, apoi la serbări până am început să am contact cu televiziunea şi să imit toţi actorii. Începând cu Amza Pellea, Jean Constantin, Puiu Călinescu, Toma Caragiu, Octavian Cotescu, pe toţi cei care erau în moda acelei vremi. (râde)

Și aţi devenit nu numai un actor foarte apreciat, ci și un norocos în dragoste. Sunteţi la fel de îndrăgostit ca la început?

Da, chiar am avut noroc. M-a purtat Dumnezeu aşa cum am vrut, aşa m-a dus. Sunt căsătorit cu soţia din 1979. Dragostea de acum este la o altă dimensiune decât era la început, este firesc să se întâmple astfel. Mi-aduc aminte că m-a cucerit cu zâmbetul ei.

Cum sunt duminicile dv. în familie?

Când nu am seara spectacole mergem la biserică, apoi ne întoarcem şi punem masa cu toată familia. Copiii încă stau cu noi pentru că sunt studenţi. Şi uneori dacă e frumos plecăm la iarbă verde sau mergem la mânăstirile din jur. Alteori ne ducem în vizită la prieteni.

E vreunul dintre copii atras de partea artistică?

Fiica mea, Maria Sânziana, este studentă la Medicină, a urmat calea mamei ei, iar băiatul, Constantin Grigore, este student la Facultatea de Ştiinţe în Germania. Amândoi aveau şi talent artistic, fiul mai mult, însă nu am intervenit în niciun fel, i-am lăsat singuri să-şi aleagă. Dar Constantin dacă vrea încă poate deveni actor, eu am terminat facultatea la 23 de ani. (zâmbeşte)

Sunteţi o familie cu umor?

Da. Ei mai mult, eu mai puţin. Compensez pe scenă. (râde) Când erau mici veneau să mă vadă la toate spectacolele, acum doar la cele mai importante.

Care a fost cel mai recent cadou pe care vi l-ați făcut?

Cred că vreo carte, cam astea sunt cadourile mele. Cel mai recent am citit ”Secretele Romanovilor: istoria şi moştenirea ţarilor ruşi”. Citesc foarte mult. Şi mă bucur când iau flori să duc acasă. Soţiei îi plac şi ei, nu vrea altceva.

Cum e Vasile Muraru nervos?

Fac urât, dar mă abţin. (râde) Sigur, mă consum, mă supără minciuna, şmecheria de doi lei, pentru că eu sunt un om cinstit. Aşa am fost educat şi nu pot să refuz. Chiar mi s-a reproşat că ”domne, tu nu poţi să spui nu?” Şi uite aşa te înhami la anumite lucruri pe care trebuie să le rezolvi. Dar dacă am zis da, din clipa aia mă apuc de treabă. Până nu rezolv nu mă las.

Aveți viaţa la care visaţi?

Cred că mi-a dat Dumnezeu mai mult decât am visat. Ca actor nu visam decât să fiu acolo pe scenă, într-un colţ, nicidecum să ajung să am roluri importante în film şi în teatru. Iar cu familia la fel, sunt foarte mândru şi fericit.

În zilele cu program mai lejer, cum vă place să vă relaxaţi?

Mă rog. Am un întreg tabiet cu rugăciuni, citesc și cum am ocazia merg şi la casa părintească, în Moldova. Avem acolo capre, două ieduţe. Sunt bucuria maică-mii. Le-a dresat şi când le zice ”la muls!”, imediat stau. Sau ”treci la apă”. Parcă sunt la circ! (râde)

Ce vă doriți pentru viitorul apropiat?

Pe lângă proiectele obişnuite de la teatru, trebuie să spun că îmi face o deosebită plăcere emisiunea Next Star, fiind parte din juriu. Are un factor extrem de benefic în rândul copiilor şi al oamenilor, pentru că este de calitate. Chiar am organizat un spectacol la teatru cu copii din emisiuine. La televizor e frumos, dar pe viu e extraordinar. Şi aş încheia cu o gândire profundă, românească, din zona Bistriţei pe care am auzit-o prin 1992. ”Cine n-o fost de când nu-i, niciodată nu-i şi nu-i”. Cărţi întregi adunate într-o singură zicală!

Nu pot trăi fără…

Familie – ”Pentru că e celula de bază a socieţăţii, ca să citez din clasici.”

Ţară – Sunt legat de pământ şi de ţară. De câte ori am fost plecat în străinătate după o lună, gata, nu mai puteam. Şi din SUA m-am întors odată cu 10 zile înainte, altădată cu o săptămână.”

Cărţi – ”Am prins dragostea asta de cărţi, încă de prin clasa a şasea, şi am ajuns să am o bibliotecă tot mai mare.”

Loading...