Leu lătrător, modest, îmi place să mă laud

„Mă numesc Pippo. Pe 21 august, am împlinit 5 ani, după numărătoarea oamenilor mei. Tot ei spun că sunt Leu, deși sunt un bichon havanez tricolor. Nu am înțeles niciodată la ce se referă. Să fie vorba oare despre blănița mea înfoiată? Sau poate din cauza vocii mele fioroase? Mda… Oricum, mi se spune des că sunt o frumusețe. Este și motivul pentru care cred că trebuie să ies din anonimat și să devin vedetă. Cum revistele pentru doamne sunt preferatele mele, iar socializarea este a doua mea natură, m-am gândit să ne cunoaștem mai bine.

Unde ești, copilărie?

La ceva vreme după ce am venit pe lume, omul meu actual m-a luat din familia de atunci. Din câte am aflat, m-ar fi cumpărat. E și firesc, pentru că sunt o comoară de cățel. Plus că omul mi-a inspirat încredere din primele clipe. Prima noapte în noua mea casă a fost memorabilă. M-am cuibărit în spatele omului, pe canapea. Dar am plecat elegant, după ce mi-am dat seama că inundasem ușor regiunea (înțelegeți ce vreau să spun). Am locuit doar noi doi o vreme, căci mami lucra atunci în străinătate.

Îmi umpleam timpul cu un prieten din pluș. Iar când acesta nu socializa cu mine, mai rodeam un picior de masă, de scaun, mai un colț de covor sau ceva încălțăminte, musai dintre preferatele oamenilor mei, ca să vadă ce mult apreciez gusturile lor. Cel mai mândru am fost când am reușit, la 4 luni, să-l păcălesc pe omul meu. Perechea de adidași roșii din hol mă sfida. Așa că am aplicat o strategie care a funcționat perfect. Omul dormea pe canapea, iar eu mi-am plasat prietenul din pluș pe post de paravan, în dreptul televizorului. Când omul s-a trezit, a crezut că tovarășul din pluș eram eu. Numai zgomotele pe care le făceam, în încercarea de a desprinde talpa pantofului m-au dat de gol. Nu are rost să spun ce a urmat. Nu e interesant.

Și pentru un cățel prietenii contează

Nu mă număr printre cei mai talentați, dar știu să arăt dinții, dacă mi se cere și la nevoie. Mai și cânt… Dar cel mai mult îmi place să comunic. Arăt ce vreau, cunosc câteva destinații turistice marcante (piața centrală și două măcelării renumite, unde se găsesc niște cârnați de-i visez și noaptea!). Reușesc să-mi salvez oamenii când adorm cu oalele pe aragazul aprins… Am și o pagină de socializare, unde sper să întâlnesc o zână canină pe măsura așteptărilor.”

Alina R.

Sursa foto: arhiva personală