Conform celor mai recente studii, o persoană din zece poate avea experiențe stranii în preajma morții și poate avea impresia că trece prin tunelul de lumină când sfârșitul ei este aproape. Cele mai multe cazuri apar când bolnavii suferă un atac cerebral sau a unui stop cardiac.

Moartea clinică, o poartă spre necunoscut  

Psihiatrul Raymond Moody a devenit celebru în întreaga lume după ce a scris „Viaţa după viaţă” (Life after life), cartea în care a adunat sute de relatări ale celor care s-au apropiat de moarte. „Am descoperit că toţi muribunzii intrau într-un tunel în drumul lor spre lumină. În această lumină, întâlneau adesea alte fiinţe dotate cu spirit, care se aflau acolo pentru a le uşura trecerea spre moarte. De cele mai multe ori, aceste fiinţe spirituale erau rude decedate”, scrie Raymond Moody, făcând un rezumat al întâmplărilor stranii care i-au fost împărtăşite de pacienţi.

Cei mai mulţi dintre cei care s-au aflat în moarte clinică îşi amintesc că şi-au părăsit corpurile, privindu-le de sus, şi că au revăzut scene importante din viaţa lor. Unii spun că au întâlnit fiinţe superioare care i-au îndemnat să se întoarcă înapoi, să îşi reia viaţa pentru că nu îşi încheiaseră misiunea pe pământ.  

Neurologia oferă o explicație

Este stranie nu doar descrierea similară pe care au dat-o muribunzii pentru tunelul de lumină prin care au trecut, ci și faptul că cei mai mulți dintre ei au avut o senzație de liniște, de bine, ba chiar de bucurie. Această experiență le-a întărit credința multora care au trecut prin ea și i-a determinat să privească moartea cu mai mult curaj și seninătate.

Kevin Nelson, profesor de neurologie la Universitatea din
Kentucky, a studiat timp de 30 de ani experienţele dintre viaţă şi
moarte. Profesorul american consideră că persoanele care au fost profund traumatizate în urma unor accidente sau a unui atac de cord, alunecă într-o stare de paralizie în care doar ochii, inima și diafragma care controlează respirația mai sunt funcționale.

Este vorba de o stare ambiguă, între somn profund și veghe, timp de câteva secunde în care halucinațiile par reale. Creierul se lasă păcălit că, ceea ce apare la limita conștiinței, este real.

Când intri în moarte cerebrală „sângele este evacuat din zona capului, imediat înainte de pierderea cunoştinţei, dar ţesutul care este cel mai afectat este retina, nu creierul. În momentul în care retina este afectată,
apare senzaţia de întuneric care vine dinspre exterior spre
interior, şi astfel se produce efectul de tunel” explică
Nelson.

De ce apare senzația că mergi prin tunelul de lumină

„Partea creierului asociată cu experienţele din afara corpului,
regiunea temporoparietală, se află lângă zona responsabilă cu
senzația de mişcare”, explică prof. Nelson. Acest lucru ar putea explica de ce oamenii au senzaţia că se mişcă în timpul acestor experienţe.

Dar de ce apare și senzația de fericire când se trece prin tunelul de lumină? Ei bine, aceasta poate fi explicată printr-o încercare a subconștientului de a recompensa trauma și durerea prin care trece organismul, eliberând hormoni și substanțe chimice care ajută la relaxare. Pentru unii este aproape o stare de beatitudine, ceea ce îi ajută să accepte situația în care se află, să conștientizeze că li se întâmplă ceva cu totul ieșit din comun.

Acesta este momentul în care mulți dintre cei care s-au aflat în moarte clinică reușesc să se întoarcă la viață, pentru că vor să simtă mai mult din ceea ce le promite tunelul de lumină și caută ieșirea.